Uniunea Scriitorilor a lansat un program numit "Sa ne cunoastem scriitorii" prin care sa-i promoveze pe literatii contemporani (se presupune ca despre ceilalti se afla cate ceva in scoala). Bine-venit. Dar Uniunea singura nu va reusi nimic daca nu i se vor alatura alte forte si daca nu vor fi intelese cateva lucruri fundamentale.
In primul rand sta uzanta lecturii. Atat de putin se citeste, desi se tipareste enorm, incat nu e de mirare ca aproape nimeni nu stie ce fac scriitorii activi sau ce scriitori au mai aparut in ultimele doua decenii. Fenomenul nu este tipic romanesc, dar nu e o scuza in a nu gasi o cale de apropiere a publicului de lectura. Nu poti cunoaste scriitorii daca nu-i citesti. In al doilea rand, cartea e foarte scumpa raportat la veniturile medii. De acord, n-ar trebui sa coste cat un kilogram de branza (desi se cam intampla asta), dar n-ar trebui nici sa se faca asemenea comparatii. Cartea ieftina practic nu mai exista. Tiparirea unei carti costa foarte mult, exista o industrie care trebuie sa obtina un anume profit, potrivit legilor pietei, dar poate statul ar trebui sa accepte scutiri de taxe care s-ar intoarce, in ani, intr-un profit de alt fel, substantial. Nu-mi fac nicio iluzie: nu se va intampla nicicand asa ceva. In al treilea rand, editurile ar trebuie sa-l prezinte in cateva randuri, pe coperta a patra sau in interior, pe autorul cartii, mai ales cand acesta e tanar si mai putin cunoscut. Poate fi in folosul celui care ia in mana o carte despre al carei autor nu stie absolut nimic, un prim pas spre apropiere. Nu-l fac decat vreo doua-trei edituri mari. In al patrulea rand, editurile ar mai trebui sa-si propuna planuri de marketing si sa-si asocieze o firma specializata in campanii de advertising. Exista mereu scuza lipsei de bani. In al cincilea rand, poate ar fi bine ca un scriitor sa-si faca el insusi reclama. Dar daca nu stie, n-are forta, e timid, e retras, se sperie de adunari, se teme sa nu fie acuzat de confrati ca exagereaza? Ar trebui sa preia sarcina altii, poate chiar confratii lui. Nu cred insa ca in lumea noastra roasa de invidii se va intampla asa ceva vreodata. In al saselea rand, premiile si concursurile, cat mai multe, ar putea fi solutii partiale. Dar cele mai multe sunt acuzate de incorectitudini, rezultatele sunt contestate sau puse la indoiala si oricum nu se face nimic cu castigatorii. N-am auzit sa fi fost automat retipariti in zeci de mii de exemplare, cu banderola si reclama adecvata, cum se face in Occident, nici macar premiantii Uniunii Scriitorilor. In al saptelea rand, exista posibilitatea participarii la intalniri platite cu cititorii, tot dupa model occidental, dar, conform unui obicei dambovitean, alegerea se face pe criterii obscure. In sfarsit, despre aniversari practic nu se vorbeste. Despre actori, cantareti, regizori sau chiar oameni politici care implinesc varste onorabile scriu toate ziarele si transmit reportaje toate televiziunile. Niciun scriitor n-a beneficiat de un asemenea tratament (poate, unii, la moarte). Ei nu exista.
Cum sa-i cunoastem?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
