Colocviul "G. Calinescu fata cu noua critica literara", organizat (pe un concept apartinandu-i lui Eugen Simion) de Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta si de Uniunea Scriitorilor, a ajuns pe 22 martie a.c. la a doua editie.
Printre criticii prezenti s-au numarat Alex Goldis si Andrei Simut (Cluj), Bogdan Cretu, Antonio Patras si Serban Axinte (Iasi), Marius Mihet (Oradea), Crina Bud (Baia Mare), Adrian Jicu (Bacau), Andrei Terian (Sibiu), Cristina Balinte, Oana Soare, Teodora Dumitru, Daniel Cristea-Enache, Razvan Voncu (Bucuresti). Au lipsit Paul si Bianca Cernat, Cosmin Ciotlos, Alexandru Matei, Bogdan Alexandru Stanescu sau C. Rogozanu. Oricum, media de varsta a noii critici literare, prezente sau absente, a fost undeva pe la 29-30 de ani.
Pretextul primei parti, moderata de Eugen Simion si Livius Ciocarlie, a fost dat de aparitia volumelor 3 si 4 (aproape 3.000 de pagini) din publicistica lui G. Calinescu, sub ingrijirea unui colectiv condus de criticul si istoricul literar Nicolae Mecu. In prima parte a colocviului, discutiile au fost purtate in jurul lui Calinescu si al generatiilor care i-au urmat (saizecisti, optzecisti, douamiisti, tot tacamul).
Cu exceptia amanuntului ca toata lumea parea sa aiba ceva cu generatia '80, a carei principala trasatura a reiesit ca ar fi... faptul ca nu exista, parerile au fost departe de a fi uniforme. Cele mai solide interventii pe marginea operei calinesciene i-au apartinut lui Andrei Terian (autorul unei teze de doctorat despre critica lui Calinescu, teza care se va transforma cat de curand intr-o carte). De asemenea, Terian a polemizat cu ideea avansata de Eugen Simion cum ca generatia douamiista ar fi una postcalinesciana: "Eu cred ca generatia noastra nu este una postcalinesciana. Dar asta nu inseamna nici ca ar fi anticalinesciana. Pur si simplu raportarea la Calinescu - si, din pacate, la intreaga critica postbelica - este o problema care nu exista pentru ultima generatie de critici. Spre deosebire de ceea ce se intampla in proza, dar mai ales in poezie, in critica nu au existat pana acum contestari semnificative, tot asa cum nu au existat nici discipoli (auto)proclamati ai celor mai importanti critici postbelici. Ma tem ca ultima generatie de critici (in fapt, de cronicari) nu are deocamdata o constiinta critica."
Constiinta critica, adica un numar de carti/ constructii mai complexe decat simpla cronica-recenzie care sa probeze-inventeze aceasta constiinta. Eh, nu trebuie sa ne impacientam: ele au inceput sa apara si vor continua sa o faca. Trebuie consemnata si o propunere oarecum insolita, apartinandu-i lui Razvan Voncu: acesta a recomandat criticilor (poate ironic) sa se apuce de scris romane, pentru a scoate romanul romanesc din groapa.
Discutiile au fost mai animate dupa pauza de pranz (desi semnificativ mai putin animate ca in timpul pauzei de pranz). Poate si pentru ca temele au revenit in prezent: oricat ar fi Calinescu de entertaining, parca tot mai placut e sa vorbesti despre tine. Printre altele, s-a aprins o polemica intre realisti (critica literara ofera o descriere obiectiva) si relativisti (critica literara este mai curand retorica decat redare a realitatii asa cum e ea).
In rest, s-au spus vorbe mari, s-au vehiculat principii, s-au povestit anecdote, s-au dat sfaturi, s-au lansat critici si ironii. Unii au fost mai vorbareti, altii au fost mai ascultatori. La sfarsit, cineva a observat ca "nimeni nu a fost vorbit de bine": n-o fi fost chiar asa, dar nici prea multe panglici roz nu i-au legat pe participanti.
Pe scurt, colocviul a fost un eveniment reusit, mai curand placut decat util, sau util in sensul ca a fost placut. Daca se mai face, merg si la anu?.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
