Desi sunt singura pe scena, cu mine se afla Maniutiu si Dumnezeu

- A fost si este, intr-adevar, un an bogat, in care, pe de o parte, s-au asezat multe, iar pe de alta, am continuat si continuam munca de dezvoltare a artei dansului contemporan. Incercam sa ne axam pe ideea de a crea repere autentice in dansul actual de la noi.

- De ce aceasta nevoie de repere?

- Atata vreme cat inca se fac confuzii intre artisti, dar si intre productiile lor, crearea de repere este o necesitate.

In plus, neavand o consecventa in aparitii, lumea uita foarte repede si, sincer, nu cred ca dansul contemporan este atat de cunoscut incat sa nu aiba nevoie de stabilirea unor piloni - oameni activi in dansul contemporan.

- De cate spatii/centre de manifestare dispune in prezent dansul contemporan la noi in tara?

- Ne-am putea imagina vreodata ca Romania ar avea un singur teatru dramatic? Ei bine, nu va puteti inchipui ce inseamna sa ai un singur spatiu de dans, cu o capacitate de 150 de locuri. Spatiile care programeaza dans contemporan sunt foarte putine in Romania...

- N-are cautare dansul contemporan, publicul de aici nu este suficient de instruit pentru aceasta arta?

- Din contra, cererea e foarte mare, numai ca stim de atatia ani si dintr-o istorie traita foarte direct ce inseamna sa fii tolerat de un teatru dramatic in repertoriul sau in stagiunea lui. Spectacolele au viata scurta si, daca CNDB nu face o miscare centrifuga in sensul sustinerii si incurajarii aparitiei altor spatii de dans in tara noastra, nu cred ca va reusi sa-si implineasca dezideratul de a coagula fenomenul la nivel national.

- Dvs ati realizat o sumedenie de pasi in aceasta directie, mai ales de cand sunteti director artistic al CNDB...

- ...impreuna si realmente sub conducerea lui Mihai Mihalcea. Dintre noi doi, el este cel foarte echilibrat, care vede si investeste in lucrurile cu adevarat importante. Cred ca impreuna reusim sa realizam foarte multe lucruri. Cu toate acestea, nu le putem face in doi ani pe toate. In plus, noi nu putem sustine deschiderea de noi centre decat acolo unde si dorinta este vie. Nu printr-o actiune de impunere, ci printr-o miscare de intampinare a unor initiative. Sustin in continuare ca inca sunt destul de putine evenimente si spatii de desfasurare care promoveaza dansul contemporan - vorbim de obicei despre exceptii. Adica: Teatrul Odeon - spectacolele realizate pe aceasta scena de catre Razvan Mazilu; Teatrul National din Cluj - care invita si produce el insusi spectacole de dans; tot la Cluj, Asociatia Ground Floor - care face o scoala de vara-festival exceptionala; Centrul de rezidente coregrafice George Apostu de la Bacau; Fundatia DCM condusa de Cosmin Manolescu; Explore Dance Festival al Asociatiei ArtLink... Insa, ca spatiu propriu-zis, tot la CNDB se intampla totul.

Programul Amprenta ofera publicului posibilitatea de a cunoaste o dimensiune mai ampla a artistului si a universului sau artistic; este o ocazie destul de rara de ambele parti - public si artisti deopotriva - si o maniera eficienta de intalnire. Spectacolele programului Amprenta reprezinta un fel de "medalion", daca pot spune asa, al artistului respectiv. Va dau exemplul meu, fiindca mi-e cel mai la-ndemana: daca as fi judecata dupa ultimele mele aparitii, imaginea in ochii publicului ar fi foarte fragmentara, pentru ca nu pot fi judecata numai dupa Cvartet pentru o lavaliera, Uitarea, Solo On-Line, Cantarea Cantarilor sau Vinerea lunga - productiile din ultimul an; cand le privesti pe fiecare in parte, e greu sa-ti dai seama cum e Vava, fiindca nimeni nu se poate deplasa si la Cluj, si la Paris, si la Bucuresti ca sa-mi vada toate spectacolele. Or, prin Amprenta, eu gasesc posibilitatea de a arata lumii nu numai Cvartet pentru o lavaliera, ci si alte fatete, alte prietenii artistice, alte universuri. 

- Aici, in Bucuresti, pareti a trai o usoara deceptie. Unde, in tara, ati simtit ca va impliniti cu adevarat?

- Nu este deloc adevarat. Am inceput sa ma simt bine si aici, in Bucuresti. Dar la Cluj ma simt coerenta cu mine insami. Iar acest lucru se intampla mai ales datorita prieteniei artistice cu Mihai Maniutiu. De fapt, ma simt cel mai bine atunci cand lucrez la spectacole. Teatrul pentru mine e ca o lume, ca un oras in care totul mi-e familiar si-n care imi face placere sa infrunt incercari, sa ma confrunt cu idei...

- Sa revenim la stagiunea 2008-2009. Dupa Anticorp, spectacolul dvs. din luna septembrie si un octombrie normal, in care au fost programate productii CNDB, dar si spectacole invitate, ce urmeaza?

- Luna aceasta a venit randul Amprentei lui Cosmin Manolescu, iar in decembrie este programata premiera unei noi productii CNDB, semnata Madalina Dan, care se va numi, cel mai probabil, Spiritual Movement. In plus, pana in 20 decembrie, vor fi programate productiile curente ale Centrului National al Dansului. Deja mi se pare ca acest proiect Amprenta a avut un foarte mare impact, a diversificat publicul, am castigat oameni noi. Nu in ultimul rand, prin el am aratat ca ne tinem de cuvant in incercarea de a scapa din tarele unei arte minoritare prin impunerea diversitatii si calitatii.

- Sunteti, desigur, in masura sa ne spuneti care este perceptia dansului contemporan in afara, comparativ cu cea de aici.

- Este o imensa diferenta de perceptie si asta tine de o cultura devenita mod de viata. Inutil sa spun ca in Franta exista 300 si ceva de companii de dans contemporan si ca nimeni nu priveste aceasta arta ca pe o pasare rara. Acolo dansul este inclus in marele capitol al artei contemporane. De fapt, in toata lumea occidentala, numarul consumatorilor de arta contemporana este foarte mare. Si la noi apar semnele unei insanatosiri. Mi-e teama insa sa nu intram repede in derizoriu. Cred ca arta contemporana - mai ales daca privim din perspectiva celor care o creeaza - este foarte "utila" Romaniei. Acesti creatori sunt oameni care isi gandesc societatea intr-un anumit fel si sunt ancorati in ceea ce se intampla astazi in viata noastra; pe scurt, cred sincer ca arta contemporana este o oglinda fidela a societatii actuale.

- Am vazut pana acum in dvs. un om rational, implicat, luptator, dar, dincolo de ceea ce se vede, ce/cine se afla?

- Dincolo de ce se vede sunt o poetica si o romantica. Dincolo de ce se vede se afla un om caruia ii place sa iubeasca si cred ca, la randul meu, sunt foarte iubita din cauza asta. Realmente, ma simt iubita si de lume si de Dumnezeu. Mai ales anul acesta m-am gandit mult la asta si mi se pare ca iubirea rezolva multe; vorba mamei: "Mai cu blandete, Vava, nu cu pistolul!". Sunt un om pe care il enerveaza profund prostia, rautatea si nesimtirea, mai ales in ultima vreme.

- Cine v-ar placea sa fiti?

- Nu stiu... Deocamdata mi-ar placea sa fiu Julieta, in acest dialog despre iubire al lui Visky Andras, unde, desi sunt singura pe scena, alaturi de mine se afla Mihai Maniutiu si... Dumnezeu.