Juan Pablo Roa Delgado s-a născut în 1967, la Bogotá, în Columbia. A absolvit Facultatea de Litere în oraşul natal (1992), după care s-a specializat în literatura portugheză la Universitatea din Lisabona (1993 - 1994). A publicat mai multe volume de poezie, dintre care amintim: Icaro (1989), Canción para la espera (1993), El basilisco (2007). Numeroase poeme i-au apărut în prestigioase reviste din Statele Unite ale Americii (Realidad Aparte, Mississippi Review), Columbia (Ulrika), Mexic (Armas y Letras, Alforja) şi Spania (Turia, Quimera). S-a afirmat în calitate de editor de publicaţii culturale şi, de asemenea, ca traducător din italiană şi portugheză, transpunând în spaniolă versurile autorilor contemporani Amelia Roselli şi Anna Maria Giancarli. Din anul 2000 s-a stabilit la Barcelona, unde lucrează ca editor, iar împreună cu Roberta Raffetto coordonează, din acelaşi an, revista de poezie El animal sospechoso. La sfârşitul lui 2010 a fost desemnat marele câştigător al Premiului de Poezie "Vila de Martorell", pentru volumul Existe algun lugar en donde nadie.
Desigur, treptat, poezia însăşi se dovedeşte a fi unica formă de manifestare a acestei "lungi zile de aşteptare" în care întreaga viaţă de zi cu zi pare să se transforme. De aici şi sentimentul tragic ce domină textele cele mai recente ale lui Juan Pablo Roa, precum şi senzaţia rupturii, a destrămării, câtă vreme unica certitudine rămâne aceea că "în faţa morţii, tot ceea ce anterior ni se părea a fi atât de important e doar literatură, a se citi simplu text apocrif..." Însă Roa Delgado ştie cum să evite retorica şi clişeul şi să scrie poezie de cea mai bună calitate fără a se afirma pe sine, în calitate de creator, drept pesimist sau optimist, arta sa, evidentă în volumul de faţă, constând mai cu seamă în capacitatea de a transforma experienţele aparent exterior-vital(ist)e în exerciţii estetice. "Nu existam,/ asta este sigur,/ dar în ziua în care m-am născut/ am fost rănit de moarte", scrie autorul în poemul Viaţă. Astfel că toate temerile, frustrările, emoţiile devin pe nesimţite amintiri tratate mereu în cheie estetică şi recuperate exclusiv la acest nivel: "De ce să te gândeşti acum la moarte/ dacă după ce vei muri poate/ că n-o să te gândeşti la viaţă,/ sau probabil că n-o să te mai gândeşti la nimic." Dovadă, dacă mai era nevoie, că pentru Juan Pablo Roa "totul este", după cum spune el însuşi într-un poem, "singurătate şi tăcere", iar moartea rămâne, la fel ca şi pentru Jankélévitch, unica realitate ce scapă oricărei încercări a omului de a înţelege totul...
Juan Pablo Roa Delgado, Existe algun lugar en donde nadie, Editorial Lleonard Muntaner, 2011.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels