Inregistreaza oare cu adevarat filmele documentare "ceva ce se intampla chiar acum in realitate"? Sa fie ele oare, precum fotografiile pentru Kendall Walton, proteze ce ne permit sa vedem secvente din realitatea dinamica pe care altfel nu le-am putea vedea? Sau sunt ele dimpotriva, precum tablourile, doar "reprezentari" subiective si "opace" ale realitatii?
Intr-un articol aparut acum vreo zece ani, ce vorbeste de probleme de genul acesta, Gregory Currie introduce, in afara conceptului de "urma" (folosit de pe vremea lui Daguerre in legatura cu fotografia) si pe acela de "marturie".
Pentru a distinge "urma" de "marturie", Currie propune comparatia deja clasica a tablourilor si fotografiilor. Un pictor, ne spune el, poate sa-si trateze subiectul cu atata migala si mestesug incat cel ce ii priveste tabloul ce rezulta poate sa aiba exact experienta vizuala pe care i-ar produce-o o fotografie a aceluiasi subiect. Cu toate acestea, statutul celor doua artefacturi este diferita: in vreme ce fotografia este urma palpabila a unui proces fizico-chimic ce s-a produs in imediata vecinatate a subiectului fotografiat si, prin urmare, este dovada palpabila a existentei lui, tabloul pictorului de mai sus este doar o marturie ca obiectul cu pricina exista sau a existat.
Proba si marturia au statuturi diferite: in vreme ce probele sunt accesibile oricui si oricand, ceea ce inseamna ca pot sa fie verificate, indiferent de cine le produce, marturia se sprijina pe o stare interioara a martorului (convingerea sa ca a asistat la cutare ori cutare fenomen) si nu pot fi niciodata testate, ci doar acceptate (ori refuzate) in functie de increderea (ori neincrederea) pe care o avem in martor. Daca acesta declara "am vazut un elefant roz", vom accepta ce ne spune daca "stim" ca "nu are obiceiul" sa minta si vom incerca sa-i normalizam spusele gandind ca a avut o halucinatie.
Urmele nu pot fi lasate decat de lucruri reale, iar forma lor depinde de morfologia acestora din urma. Descrierile lumii continute intr-o marturie depind de ceea ce cred eu ca s-a intamplat in lume si nu e deloc exclus ca in lume sa nu se fi intamplat nimic.
Probele (si printre ele se numara si fotografiile, si filmele, documentare ori nu) atesta ceva despre lume; marturiile (si printre ele se numara si tablourile de genul portretelor ori peisajelor) ne vorbesc despre credintele (reale ori pretinse) ale autorilor lor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
