Garrison Keillor si show-ul lui radiofonic, A Prairie Home Companion, au reusit sa capteze interesul americanilor timp de 30 de ani, printr-o combinatie perfecta de anecdote piperate, piese country, aer retro, har verbal (Keillor fiind un om-spectacol, cu multiple masti), improvizatii sclipitoare si o familiaritate speciala cu ascultatorii. Lansata in eter pe 6 iulie 1974, A Prairie... a devenit una dintre cele mai ascultate emisiuni radiofonice de varietati din lume, difuzata de catre peste 500 de statii publice de radio din SUA si, periodic, de posturi din Europa si Noua Zeelanda. Insa nici una dintre aceste date seci nu ar putea exprima spiritul sau - situat la intersectia aproape imposibila dintre stil si popularitate - asa cum o face filmul lui Robert Altman. Pentru ca vorbim despre unul dintre cei mai mari regizori ai lumii, al carui stil inconfundabil a generat adjectivul "altmanian", vorbim despre virtuozitate. Insa, pentru cinefili, ultimul film al maestrului de curand disparut e o continua surpriza. Daca Woody Allen, in recentul sau Match Point, renunta la umorul copios in favoarea meditatiei amare, Altman a ales aici sa-si suspende cinismul inepuizabil si gustul pentru satira, convertindu-le in inefabila tristete din fata finalului unei lumi (chiar daca, in realitate, A Prairie Home Companion continua sa se difuzeze - detaliu prea putin relevant, de altfel, pentru esenta povestii). Filmul imagineaza ultima emisiune a lui Keillor si a echipei lui, inainte ca teatrul Fitzgerald, care o gazduieste, sa fie transformat in spatiu comercial. Pretext narativ pentru regizor (care a inclus in distributie numerosi membri reali ai echipei, in frunte cu realizatorul, Garrison Keillor) sa exploreze culisele si istoria sa afectiva, construind unul dintre faimoasele sale universuri extrem de vii si personale, populate de personaje contrastante, povesti intretaiate, sentimente amestecate si intamplari bizare. Experimentatul Garrison Keillor, care refuza sa se dezvaluie vreodata in totalitate, sentimentalele surori Rhonda si Yolanda Johnson, evocand permanent istoria dulceaga a familiei, induiosatorii cowboy Dusty si Lefty, cu glumele lor deocheate si stangaciile de copii mari, batranul Chuck, fosta vedeta country, care isi exercita farmecele de flacau tomnatic printre colege, melancolica Lola, fiica de 15 ani a Yolandei, care scrie versuri despre sinucidere, excedata de sentimentalismul mamei, uimitorul specialist in efecte sonore, capabil sa secondeze orice improvizatie a lui Keillor, inimoasa regizoare de emisie, care se agita in ciuda sarcinii inaintate, alcatuiesc o lume formidabila, vie, calda si sudata de publicul sau, care aminteste de alt fenomen radiofonic celebru (al telenovelelor din era pretelevizata, care innebuneau publicul din Lima, descris de Mario Vargas Llosa in Matusa Julia si condeierul). In plus, aparitia lui Guy Noir, personaj fabulos, simbolizand cu eleganta si superb umor un intreg gen, precum si a femeii invesmantate in alb, care traverseaza serafic culisele, completeaza un film atat de atipic pentru Altman si totusi atat de altmanian. De data aceasta, fermecatorul lui spirit creator dizloca show-ul lui Keillor din eter, cu tot cu nostalgia, parfumul si farmecul lui, transplantandu-l pe film, iar rezultatul e indescriptibil si de nepierdut. Final de lume, final de opera, final de viata. In incheierea minunatiilor care strabat filmografia lui Altman, ca intr-un crepuscul superb, ironia se topeste in emotie, iar spiritul sardonic devine tandru. Semn ca asfintitul lui Altman a fost senin.
Ultimul radio show/ A Prairie Home Companion Productie SUA, 2006. Regia: Robert Altman. Cu: Meryl Streep, Lily Tomlin, Garrison Keillor, Kevin Kline, Woody Harrelson, John C. Reilly, Virginia Madsen, Lindsay Lohan, Maya Rudolph, L.Q. Jones, Tommy Lee Jones. Premiera: 9 martie. Distribuit de: New Films Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
