Despre gratia alegerii

Considerat de majoritatea criticilor cel mai mare scriitor satiric al epocii sale (criticul literar american Edmund Wilson l-a numit "singurul geniu comic veritabil aparut in Anglia de la Bernard Shaw incoace"), Evelyn Waugh a pus in amplul roman Brideshead Revisited (publicat in 1945) toata fascinatia, dar si dispretul sau fata de aristocratia britanica aflata in declin inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Desi multi s-au plans ca Waugh este fastidios atunci cand isi lasa umorul si aciditatea deoparte, Brideshead Revisited ramane un clasic al literaturii engleze. Prin prisma lui Charles Ryder, protagonistul si naratorul cartii si alter-ego-ul lui Waugh, romanul urmareste apropierea acestuia de tanarul lord Sebastian Marchmain, apoi de familia acestuia, al carei destin ii va schimba viata. O evocare vie a principiilor si credintelor aristocratiei britanice interbelice, dar si un memorabil si distinctiv portret al impunatoarei resedinte Brideshead, devenita unul dintre impresionantele personaje, Brideshead Revisited este, inainte de toate, un roman al convertirii. Waugh insusi, un agnostic convertit in 1930 la catolicism, a spus despre cartea sa ca "trateaza ceea ce in termeni teologici se numeste 'forta Gratiei Divine', adica actul nemeritat si unilateral de iubire prin care Dumnezeu cheama la El sufletele in permanenta". Cu asemenea densitate tematica, pregnanta vizuala si amploare caracteriala, romanul impunea multa forta si talent pentru a-l ecraniza, mai ales ca exista un precedent ilustru. Realizat de BBC in 1981 si considerat una dintre cele mai reusite ecranizari ale tuturor timpurilor, serialul TV omonim, avand unsprezece episoade care urmareau fidel fiecare detaliu al cartii si o distributie absolut exceptionala: Jeremy Irons, Claire Bloom, Laurence Olivier, John Gielgud, Anthony Andrew, Diana Quick, a primit sapte BAFTA, un premiu Emmy, un Glob de aur si a avut numeroase alte nominalizari. Sarcina regizorului Julian Jarrods (care ne-a oferit in 2007 Becoming Jane, o biografie romantata si cam lipsita de suflu a lui Jane Austen) era, prin urmare, extrem de ingrata, mai ales ca planul initial al producatorilor s-a schimbat. David Yates, care urma sa regizeze filmul, a fost angajat sa realizeze Harry Potter and the Order of the Phoenix, distributia - Charles, Julia si Sebastian urmau sa fie interpretati de Paul Bettany, Jennifer Connelly si Jude Law - a fost inlocuita, iar filmarile nu s-au mai desfasurat la Chatsworth House, unul dintre cele mai vaste si impunatoare castele britanice (pe care l-ati vazut recent in The Duchess). Cu un mod mai curand neutru de-a privi evenimentele si o bizara ocultare a optiunii finale a lui Ryder, care modifica decisiv sensul romanului, filmul lui Jarrods copleseste totusi prin imaginea superba a castelului Howard din North Yorkshire, care se intuneca o data cu turmentarile sufletesti ale locatarilor sai, dar care constituie, deopotriva, spatiul ideal pentru elanurile hedoniste ale acestora (superba scena degustarii vinurilor de catre Charles si Sebastian). Dintre interpretarile de tinuta se detaseaza aceea covarsitoare a Emmei Thompson, care, renuntand la inconfundabilul sau zambet autoironic, portretizeaza, cu distinctie aristocratica, o lady Marchmain neclintita in principiile ei, a carei credinta incepe prin a-i sufoca pana la trauma pe toti membrii familiei si sfarseste prin a se impregna in fiecare coltisor din Brideshead, calauzindu-i spre Dumnezeu, dincolo de moartea ei, pe toti cei care i-au fost aproape. Solemn, uneori chiar sumbru, comprimand, din necesitate, capitole vaste din roman, filmul isi gaseste limpezimea si caracterul profund in special spre final, constituindu-se intr-o eleganta si graitoare pilda despre inaltimea si eternitatea credintei.