Dintre toate harurile care aufost convocate in antecamera doamnei Ileana Dana Marinescu,inţelepciunea a fost lăsată la urmă. Spun asta pentru că, dacă arfi fost inţeleaptă, s-ar fi apucat de bijuterii, iar nu desplendori inutil-perisabile cum ticluieşte acum, şi ar fi lucrat inregim de huzur ca designer de lux pentru o casă precum Van Cleef& Arpels (asta şi nu alta, pentru că sună ca un clinchet decristale de stâncă, inşirate pe un fir de argint).
Ultima sa ispravă artistică* afost pusă in scenă intr-un spaţiu de expunere despre care nu amprea avut prilejul să vorbesc până acum. E vorba despre AnaidGallery, una dintre multele săli bucureştene deschise in ultimiiani, una dintre puţinele care a ştiut să-şi respecte programulcuratorial, exigenţele valorice, temeinicia organizării şi vocaţiade gazdă fără cusur. Spaţiul are ceva de palat rătăcit in deşert(lipsesc doar havuzurile), iar deşertul este mahalaua de la poaleleDealului Filaret şi din coasta Parcului Carol, o zonă splendidă,insă doar pentru connaisseurs, cu parfum de vremuri apuse, darocolită de harta traseelor culturale şi vilegiaturisticebucureştene. O curte cochetă şi subţire ca un culoar inverzit ducespre parterul galeriei, unde se află birourile, un spaţiu cafenea,aria design (unde, de câtăva vreme, stau expuse intr-unconcept-store straiele negre, de călugări/ călugăriţe fellinieneale lui Lucian Broscăţean) şi unde atrage atenţia şi suspinele denedumerire ale vizitatorilor pricinoşi uriaşul tablou al luiRădvan, intitulat "Cancer" (nerecomandat minorilor şi persoanelorslabe de inger). Etajul, destinat expoziţiilor temporare, are osuprafaţă generoasă (in raport de profilul, aparent exiguu, alclădirii văzute dinafară), ambient minimalist, şi o structurămodernă, ce poate fi modulată in funcţie de temele expoziţionalesau de numărul de expozanţi.
Pe toată intinderea acestui etajşi-a risipit (termenul vrea să evoce preaplinul ofertei, nu şiaşezarea pe simeze, atent studiată, cu spaţii de respiraţie dozatesavant şi soluţii spectaculare ingenioase) Dana Marinescu OZN-urilede care s-a ciocnit in ultima sa călătorie artistică. Sunt obiectegreu de clasat ca gen plastic (colaje tridimensionale, in ultimăinstanţă) şi care se joacă, in ton cu titlul expoziţei(micro/macro), intre registrul minor şi cel major. Totul cusut cuaţa de argento vivo a unei ironii stenice. Tehnicaalcătuirii lor se slujeşte de metodele unei arheologii sui generis- descoperirea unor obiecte uitate, prăfuite, pierdute in colţuride debarale şi prin podul bunicii, patinate, de-funcţionalizate şiapoi reciclate intr-o altă direcţie semantică -, pe de-o parte, şi,pe de alta, de uneltele orfevreriei: minuţia obsesivă, perfecţiuneadetaliului, dimensiunea decorativă, abilitatea de a intreţineiluzia că mica lume reprezentată este o replică a lumii mari (veziscutul, cât un univers, al lui Ahile, bijuteria supremă inventatăvreodată).
Nu pot spune că Dana Marinescuevoluează de la o expoziţie la alta. Cu certitudine, insă, fiecareieşire la rampă, deşi are un stoc stilistic recongonscibil, estecomplet altfel, izbuteşte să fie incitantă, prin recursul laelemente noi de regie, la sertare de imaginaţie nebănuite şi, maiales, la altă poveste-cadru. Acum, obiectele ei suntmacro-bijuterii sau micro-sculpturi compuse din instrumentedezafectate (casate la şcoala de ambliopi) ale văzului: ochelari şilupe. Aglutinaţi, baroc, pe plase de sârmă, ochelarii devin roiurifoşnitoare de fluturi, lentilele - aripi translucide sau elitre,braţele (de baga, plastic sau metal) - picioruşe sau antene. Lupeleau o secţiune aparte. Li s-a dedicat un eseu plastic exhaustiv, incare sunt aliniate toate posibilele sensuri ale instrumentului demărit, de la acela de ochean spre universul atomic, la cel de punteintre două ordine de mărime, sau, in sfârşit, de maşină a timpuluipierdut. Ca să zâmbim, aşa cum autoarea noastră o face fărăincetare, de aici, din această enciclopedie a lupelor trăsnite,lipseşte una singură - lupa capitolină.
Vernisajul acestei expoziţiihors-série a fost unul de pomină. Potrivit in timpul NopţiiMuzeelor, insoţit de muzică şi avalanşă de vizitatori, evenimentula fost dirijat de artista insăşi. Şezând pe un scaun inălţatdeasupra oaspeţilor, drapată in negru şi având alura unei nălucirifantast-burleşti coborâte parcă dintre crenelurile de la Hogwarts,Dana Marinescu vântura coregrafic aerul serii de mai cu douăperechi de pince nez, ca o zână a dioptriilor care, in loc de"abracadabra" rostea "celupamea".
O expoziţie ce nu trebuieratată, a uneia dintre cele mai singulare şi mai proaspete artisteale noastre.
*) Ileana Dana Marinescu,micro/macro, 15 mai - 5 iunie 2010, Anaid Gallery, str. Slobozianr. 34
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
