Exista in Romania oameni care fac. Din fericire. Din pacate, ei raman mai mereu in umbra falselor celebritati ce domina scena romaneasca, populata cu creatori de moda care de-abia dupa ce au devenit vedete au inceput sa taie niste carpe, cu dive care nu au cantat niciodata live pentru ca ar urla cainii in Giurgiu, cu politicieni care castiga in popularitate cu cat spaga a fost mai mare sau greselile de logica si de cuvant - mai grosolane. Ca sa fii cunoscut, in Romania trebuie sa fii grobian. Prin asta atragi atentia, iti faci un nume. Dupa care te poti gandi sa te apuci de ceva - de-o cantare, de-o politica, de-o prezentatoare la televiziuni.
Dac~ iei de bun ce spun ai nostri dupa ce-au dat cu nasul pe-afara, ai trage concluzia ca Romania e populata de valori universale nerecunoscute la ele acasa.
Traducerile abunda, salile de expozitii se inghesuie sa prezinte artisti romani, jurnalele consemneaza realizarile marilor autori romani, iar interviurile s-au desfasurat non-stop.
Daca, de asemenea, iei de bun ceea ce spun unii despre ei insisi, ai trage concluzia ca traim o alta epoca de aur, adevarata, singura epoca de aur din cultura romana, pentru ca de-abia acum, prin cativa alesi, poezia e legata de cele mai adanci fire si fibre ale realului, ca de-abia acum proza a descoperit realitatea, ca publicistica atat de profunda nu s-a mai pomenit si ca, in general, nimic din ce se face acum nu s-a mai facut vreodata pe pamant.
Din pacate, este exact ca intr-un banc de la Radio Erevan: "Un ascultator ne scrie: 'Eu am citit intr-o carte ca Erevan este un oras modern, cu bulevarde largi, parcuri frumoase si cladiri impunatoare. Cand am fost la Erevan am vazut ca bulevardele nu sunt deloc mari, ca parcuri nu exista, iar cladirile sunt mici si urate'. Va sfatuim sa cititi mai mult si sa calatoriti mai putin, ii raspundem noi".
Cand calatoresti mai mult, observi ca minunatele noastre realizari pe taram artistic sunt niste traduceri de care nu a auzit nimeni, ca interviurile, cele mai multe, au fost doar in imaginatia artistului sau, in cel mai bun caz, in gazeta locala care se arata amabila de fapt cu primarul, ca salile de expozitii sunt spatii ale ambasadelor sau consulatelor romanesti in care pasesc, evident, niste prieteni rataciti pe-acolo pe departe. Daca ai obisnuinta sa calatoresti cu ajutorul a ceea ce se petrece azi in literatura lumii (nemaivorbind ca ai avut bunul/prostul obicei de a citi ceea ce s-a scris macar in limba ta pana la tine), vei avea surpriza sa constati ca priza la real este mai mult o priza la imitarea prizei la real a altor autori care, din pacate, nu sunt romani!
Exista insa, din fericire, un domeniu in care ne-am universalizat, in care, intr-adevar, chiar contam, un domeniu in care ai nostri se confrunta direct cu ai lor, iar din aceasta confruntare nu ies deloc in pierdere. Si acest domeniu este caricatura, adica ceva de care se vorbeste mai putin sau deloc!
Teatrul National "I.L.Caragiale" din Bucuresti a gazduit de curand Salonul International de Umor in Arta cu tema "Dictatura Riscului". Pe simezele din foaierul salii mari a teatrului au fost intalnite nume celebre de caricaturisti si fotografi din 56 de tari. Se poate spune ca am avut astfel o panorama a umorului vizual mondial. La vernisaj, Ion Caramitru, directorul general al teatrului, spunea ca "acasa la Caragiale era locul normal de desfasurare a unui eveniment de natura si amploarea aceasta". Salonul International de Umor in Arta a fost organizat de Cristian Topan, umorist recunoscut si de ai sai ca presedinte al Uniunii Caricaturistilor, si de Sorin Danciu, directorul Inspectoratului de cultura Calarasi. O prima etapa s-a desfasurat la Calarasi.
Din juriul international a facut parte si Peter Niuendijk, secretarul general al Federation of Cartoonists Organisations, cea mai mare organizatie a caricaturistilor din lume, din care face parte si Uniunea Caricaturistilor si a avut dificila misiune de a alege castigatorii dintre sute de participanti. De altfel, jurizarea a durat trei zile!
Fiind vorba de "Dictatura Riscului", multi au riscat, putini au castigat. Sectiunea de caricatura i-a avut ca laureati pe Jugoslav Vlahovic, cunoscut caricaturist editorialist din Serbia, colaborator totodata si la New York Times si de Anatoly Stankulov, caricaturist si pictor din Bulgaria. Pe simeze intalnim nume familiare publicului roman, precum: Iulian Pena, Costel Patrascan, Puiu Gazdaru, Bogdan Petry, Leonte Nastase, dar si lucrari ale caricaturistilor din Brazilia, China, Italia si ale celebrului Clive Collins din Marea Britanie, fratele nu mai putin celebrului muzician Phil Collins.
Sectiunea de fotografie a fost castigata de Gabriel Boholt din Romania si Luc Desecheemaker din Belgia, iar mentiuni au obtinut Zamfira Nastasache, Claudiu Ciortan si Petrut Calinescu - fotoreporteri romani.
Tema privind riscurile lumii moderne fiind de mare actualitate, iar caricatura si fotografia - domenii cu mare priza la public, firme importante au fost determinate sa sprijine un eveniment artistic international de tinuta. Caricatura exista. Caricaturistii nostri sunt la fel ca ai lor. Ramane sa mai afle si publicul larg. Sau, ma rog, publicul care e interesat de valorile romanesti!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
