In aceeasi taverna, la o masa alaturata, doi batrani nemti sunt la ora siestei. La un moment dat, barbatul, cu un profil acvilin si distins, se intoarce spre noi si intr-o curata limba romana ne intreaba direct: "Sunteti romani?". Desigur, ii raspundem, oarecum surprinsi, si dialogul se incheaga de la sine.
Are 82 de ani, dintre care 49 i-a trait in Ardeal. Tatal sau a pierit in puscaria din Sighet, ca apropiat al lui Iuliu Maniu. Cu el, regimul comunist a fost mai generos. Doar doi ani de canal, ca, deh, era socotit dusman al poporului abia mosit de Armata Rosie. ("Ce misiune executi?", intreba comandantul inchisorii. "Pazesc dusmanii poporului sa nu fuga!", raporta patruns de importanta revolutionara gardianul. Asa povesteste fostul medic, tratat in sanatoriul de boli politice de la Midia.) Este plecat de acasa din aprilie. Are un apartament in Corfu si o vilisoara in Dobrogea, ceea ce-l face sa fie mai tot timpul in alta parte. N-are grija banilor. A muncit destul, iar statul german ii asigura o viata indestulata. "N-am visat sa am un sfarsit de viata atat de frumos!", il aud la plecare si, brusc, imi vin in minte cozile muribunde din fata farmaciilor cu "compensate", de la noi.
*
UN TINEREL burtos si cu parul caciurit, ca si costumul de baie care ii acopera protuberantele dizgratioase, e responsabil cu gimnastica aquarobica. Arlechinul sta pe marginea piscinei si se misca in ritmurile muzicii zvapaiate. In apa, o ciurda de femei, de toate varstele, il imita caraghios. Grasanul e volubil si haios, incurajat de fascinatia starnita asupra silitoarelor si ascultatoarelor eleve. Ce simplu e sa subjugi o femeie!, ma minunez dintr-o data, de parca as fi descoperit piatra filosofala a lumii. Nu-ti trebuie decat un bun joc de picioare si-o superficialitate histrionica. Si ceva haz. Ce te faci insa cand le iei prea in serios, cand jocul inceteaza?
*
URCAM intr-un taxi, pentru un tur de insula. Soferul ne primeste, stalcind simpatic niscaiva cuvinte englezesti. Dupa ce se asigura ca nu suntem rusi, ne intreaba daca ne place muzica elena. Ba bine ca nu, sar eu, si CD-ul se porneste, saltaret si melodios. Taximetristul fredoneaza cu foc (si cu talent!) alaturi de interpretul sau preferat si bate, cu degetele-i boante, in volan. "Do you like?", ne iscodeste din cand in cand, fixandu-ne cu ochii lui negri si sireti. Se intereseaza de stadiul democratiei noastre. "Ca si la voi, imediat dupa regimul coloneilor" ii raspund taios, desi individul n-are vreo vina pentru haosul din Romania. Tace. Nu dureaza. Incepe iarasi sa cante, multumit de traiul sau in capitalismul consolidat al Greciei. Incerc sa-i intru in voie, dar am gatlejul ars de atata tranzitie haotica si stearpa si de multele sperante inghitite in fierbinteala naiva a zaluziei postdecembriste.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
