Fără a căpăta note melodramatice, pianista deorigine română Luiza Borac - recunoscută ca unul dintre cei maioriginali interpreţi ai muzicii lui Enescu pentru pian pe planinternaţional - ne aduce aminte cu prilejul celui mai recent albumal său cât de importantă este de fapt meseria celui "din spatelebutoanelor şi microfoanelor". Albumul "Chopin - Etudes& Six Polish Songs", care cuprinde cele două cicluriop. 10 şi op. 25 al studiilor pentru pian de Chopin şi "Sasemelodii poloneze" de Chopin in transcrierea lui Liszt estededicat memoriei lui John Barnes, cel căruia - printre multe altele- i se datorează (până in 2008) inregistrările exclusivistuluifestival de la Glyndebourne, incepând cu anii '60.
Este greu de vorbit despre acest album de aici, dinRomânia. In timp ce scriu acest articol, il ascult deja pentru adoua oară şi imi dau seama că nu voi putea scrie despre aceastăintâlnire muzicală unică fără complexe pur locale.
Primul (doctorii spun că pentru a scăpa de acest tipde complexe trebuie mai intâi să le conştientizezi) se leagă demodul in care sună albumul. Dedicaţia-omagiu lui John Barnes imiaccentuează inhibiţia, pentru că pianul la care cântă aşa cum cântăLuiza Borac şi care este inregistrat aşa cum este inregistrat şimasterizat de John Barnes (ultimul său album) are o căldurănepământească (a se citi nedigitală), care ne trimite spre vremuridemult apuse. Ai senzaţia că te intorci in timp, beneficiind demjloacele tehnice, pianistice şi conceptuale ale zilei de azi, darfolosite cu multă discreţie.
Mai departe, orice comentariu legat strict deinregistrare nu poate fi făcut decât prin comparaţie cu alteproduse de vârf ale celor mai mari case de discuri din lume.Poetica Luizei Borac, acel patos atât de feminin, rafinamentul cucare stăpâneşte inteligenţa frazării, profunzimea citiriipartiturii sunt atribute care - pentru cel ce trăieşte intr-unmediu incărcat de vulgar şi derizoriu - vin să contrasteze cufigura de pe copertă a artistei. Suntem priviţi de acolo cu osenzualitate in care, noi, aici in România, nu mai suntem obişnuiţisă ii căutăm şi latura spirituală. Si totuşi ea guvernează acestalbum, in sensul cel mai inalt. Este vorba despre o spiritualitatevie, seducătoare, molipsitoare, aşa cum trebuie să fi fost şipasiunea lui John Barnes pentru operă şi muzică ingeneral.
Intâlnirea profesională cu tânăra pianistă LuizaBorac este consemnată in anul 2003, cu prilejul editării la Casa deDiscuri AVIE a albumului care cuprindea cele trei suite pentru piande Enescu şi care cucerea Premiul BBC Music Magazine, oferit pentrucea mai bună inregistrare a anului. La această casă de discuri,John Barnes propunea tineri artişti, potenţiale mari nume aleindustriei discografice in viitor. Restul este istorie, consemnatăde-a lungul a nu mai puţin de 13 albume semnate LuizaBorac.
Sigur, faptul că un produs cultural atât de bineşlefuit are ca protagonist o româncă ne poate face să ne simţimmândri. Dar sunt la fel de puternice motivele pentru care acestalbum trebuie privit şi ca o lecţie a ceea ce inseamnă de faptprofesionalismul in muzica clasică a anului 2010.
Un alt complex, nu ultimul, este dat şi de faptul căun asemenea nivel pianistic este foarte greu de auzit la noi inrândul tinerelor generaţii. Aproape imposibil. Rămânem, cu luminacaldă care se revarsă din acest album printr-un sunet de pian cumnu se aud multe.
Virgil Oprina (n. 1964) lucrează ca operatorimagine de televiziune din 1990 si este jurnalist freelancer deteleviziune si corespondent Thompson Reuters din 1996. Absolvent alUniversitătii Nationale de Muzică, are de asemenea un master inmuzicologie, fiind in prezent doctorand la aceeasi facultate. Scriecritică muzicală din 1995, adunând sute de articole publicate inreviste sau sectiuni culturale ale cotidianelor din România, pesite-uri culturale, imbinând activitatea publicistică si derealizator de documentare, reportaje si corespondente deteleviziune, cu aceea de interpret de muzică contemporană saublues.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
