In memorialistica de pretutindeni un sector aparte, plin de farmec, este rezervat literaturii doamnelor (domnisoarelor) de onoare ale capetelor incoronate. Fidelitate cu complicitati de alcov, senzualitate cu sau fara bovarism, rafinament, intrigi, razboaie adulterine, cearcane, reverii si suspin, ori, dimpotriva, castitate resemnata, severitati moralizante si focalizare pe educatia vlastarelor princiare.
Intre extreme, desigur, amintirile captivante prin, tocmai, firescul, cumintenia si abundenta documentara. Fara sa aiba pitorescul, jubilatia, suculenta cu care ne-a socat anul trecut "Troica" lui Gh. Jurgea-Negrilesti, amintirile Zoei Camarasescu* (incheiate in 1963 si tiparite abia acum, sub ingrijirea Martei Cozmin) fac fericirea paseistilor, tot mai multi, acestia, o data cu delabrarea generala si uratirea tot mai otravitoare a tot ce ne inconjoara.
Zoe Camarasescu era nepoata lui Titu Maiorescu, stranepoata a lui Iordache Golescu si fiica Zoei Bengescu, doamna de onoare a reginei Elisabeta din 1887 pana in 1913, la moartea acesteia, acea "ZoAë Bengesco" din cronicile mondene ale lui Claymoor. De altfel, degustatorul de mondenitati claymooriste va rataci familiar si beatificat pe aleile ori prin cotloanele acestor evocari, care sunt cand "calepin de voyage", cand "carnet du high-life" ori "lanterne mondaine". Frenezia libertatii rurale si copilaria bucolica la mosie, mancand pui cu caise si carne cu gutui, dar si cadourile Reginei pentru copiii doamnei de onoare: "intr-un an ne-a trimis o etajera cu o umbrela mare de panza, cum au femeile din piata la Brasov. Pe rafturile etajerei erau cosulete cu fel de fel de zarzavaturi si fructe, de ai fi jurat ca sunt adevarate, si un cantar cu greutati. Altadata ne-a trimis o pravalie cu stofe din care puteam face rochii la papusi. Paturi cu dulap si lavabo, masina de gatit, bufet cu vesela, casa cu mobilier complet si sonerie la usa! Grajd cu animale, din care-mi aduc aminte o vaca - pe care o puteam mulge, laptele venind turnat printr-un capacel din spate". Carol I intalnit de micuta aristocrata pe aleile Pelesului, partidele de calarit poneyul catre Urlatoare ori la Piscul Cainelui, dejunuri pe iarba in poiana de la Stana Regala, cu inevitabilii fiori de spaima si placere de pe stanca "dedicata" lui Franz Joseph in 1888. Celebra Scoala de pe strada Clementei, tramvaiul cu cai, muscalii cu cauciuc, schimbul de carti de vizita, listele cu saraci pentru daniile filantropice de Craciun, tiganii de la mosia Golestilor refuzandu-si eliberarea. George Enescu, serile de "facut muzica" la Peles, admiratia pentru Cristache Ciolac, vila Bratianu din Predeal, scortosul Duiliu Zamfirescu prins - tocmai el! - in plin rau de mare, vomitand pe puntea vasului. Expozitia Jubiliara de la 1906, balurile Obolul, Tibisoi, Materna, sinuciderea lui Georges Bengesco la 75 de ani, Martha Bibescu la Mogosoaia si relatiile ei inalt-oculte si coticite cat se poate. Pelisorul si schimbarea garzii, circul Sidoli si primele curse de automobilism "nebun" pe Aleea dinspre Bufet ("tinerii erau: G.V. Bibescu, Jean Chrisoveloni, Leon Leonida, Gheorghe Assan, Pick-Pherekide, Ion Camarasescu, urmati de toti oamenii bogati care lichidau grajdul cu cai pentru a deveni automobilisti pasionati"). Surpriza ta de a afla ca, pe atat de cunoscutul drum catre Cota 1400, la coltul catre Sfanta Ana, o vieneza doamna Widauer isi injghebase o bojdeuca unde vindea prajiturele. La Mosi, Zece Mai si bataile cu flori de la Sosea, Iacob Negruzzi pe post de bunic ghidus, camera cu pisici a Reginei, gentiletea bunicului Titu Maiorescu din casa de pe strada Mercur, dar si surpriza de a te intalni cu un Grigore Antipa "scund, cu parul carunt, roscovan la fata, vesel si simplu, razand mereu aratand niste dinti lati si rari. Toata lumea il iubea si o iubea pe sotia sa, o femeie frumoasa, eleganta, mult mai inalta ca el, care se lasa rasfatata de Grigore ca un copil. Au trait nedespartiti. A trecut Antipchen prin toate domniile, acelasi om dragut, simplu, foarte pretuit. Cand a murit in 1944, Alina n-a putut infrunta viata fara Grigoras si s-a otravit". In fine, intrarea trupelor germane in Bucuresti, aclamate de "cativa evrei si germani", laolalta cu trista scena de lasitate a bucurestenilor care, la semnarea pacii, dupa ce-i aplaudasera atata pe nemti, nu gasesc mai buna "razbunare" decat sa fluiere si sa dea cu pietre in fanfara germana din Cismigiu...
Si inca n-am spus nimic despre profesori si guvernante, gen Miss Clark ("ducea un sac in care-si baga ochelarii, carti, mancare... de sub rochie depaseau fustele de flanela festonata, in picioare tragea jambiere de lana impletita... "), despre Marele Duce Vladimir, Marie Bengescu, Techirghiol si Constanta, despre Rosettesti, Davillesti, Faraoane, Ferdinand, Pastele sub ocupatia germana, moartea regelui, dansurile, sindrofiile, calatoria la Constantinopol... si cate altele, care te dulce anesteziaza si te fac sa te inchizi in casa, la dospit (vindecator) de iluzii, cu scene din lumea de altadata.
*) Zoe Camarasescu, Amintiri, Editura Vitruviu, 446 pag.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
