In "Nota lamuritoare" la volumul sau "Scopul si mijloacele", publicat recent la Editura Curtea Veche, Vladimir Tismaneanu face cateva precizari ce stau si la baza intrebarilor din partea a doua a interviului acordat Ziarului de Duminica: "Acest volum se vrea o analiza si o cronica a disolutiei ideologiilor totalitare seculare in veacul XX. La ora cand scriu aceste randuri, democratia liberala se confrunta cu noi primejdii, inclusiv fundamentalismul terorist, in care unii dintre noi vedem o reincarnare a ceea ce ne-ar fi placut sa credem pe veci disparut. Aceste pagini au fost scrise sub semnul alertei morale, atitudine de care avem astazi, ca si acum cateva decenii, o acuta nevoie".
- S-a spus despre dumneavoastra ca ati introdus in Romania politologia de tip occidental, afirmatie cu care presupun ca sunteti de acord. Care credeti ca a fost efectul acesteia asupra cercetarii romanesti?
- Trebuie sa recunosc ca exista si alte persoane care au jucat roluri importante in acest sens: as mentiona directia franceza sau de inspiratie franceza, in special prin Facultatea de Stiinte Politice, unde este acum decan Cristian Preda, dar, fireste, politologia de tip occidental, american, prin insusi faptul ca sunt politolog american, s-a prezentat si prin mine, intr-un mod, cum ati spus mai devreme, decisiv. Efectele sunt puternice si le puteti vedea la nivelul oamenilor cu care am lucrat intr-un fel sau altul. Am facut la Timisoara doua scoli de vara internationale si pot sa mentionez, in graba, cateva nume ale oamenilor cu care am lucrat de-a lungul anilor: am fost in comisia de practica, co-supervizor stiintific al lucrarii de doctorat a lui Laurentiu Stefan Scalat, impreuna cu dl. profesor Adrian Miroiu (organizatorul Societatii Romane de Stiinte Politice), Cristina si Dragos Petrescu - la ora actuala predau la Stiinte Politice -, am fost fost in comisia lor de doctorat la Budapesta, Universitatea Central Europeana, Dragos Petrescu fiind in momentul de fata si bursier MEC, si New Europe College, dar si directorul Institutului Roman de Istorie Recenta. De-a lungul timpului, am avut legaturi cu politologi care au venit in SUA cu burse Fulbright si am fost ceea ce se numeste coordonator stiintific. De pilda Adrian Pop, apoi Dan Pavel, care a fost in repetate randuri in Statele Unite si cu care ma vad de fiecare data cand vin in Romania. Legaturi directe si foarte puternice am cu Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative (in special cu Adrian si Mihaela Miroiu), care anul trecut mi-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Ar trebui sa-l mentionez si pe Sebastian Huluban, fost student CEU (Budapesta), care a fost studentul meu la Timisoara, la Scoala de Vara de Stiinte Politice. Lista cuprinde si oameni care nu sunt politologi, dar cu care am intretinut profunde relatii, oameni din lumea culturala - sa-i spunem a criticilor literari, gen Mircea Mihaies.
- Cu care ati si publicat o exceptionala carte de convorbiri...
- Si, daca pot sa spun, va veni inca una, am facut in fiecare zi cate trei ore de conversatie si va fi un volum similar celui realizat cu domnul Iliescu, despre perioada 2000-2004. Volumul se va lansa la Targul de Carte "Gaudeamus", la care sper sa fiu si eu prezent.
- Cate dintre cercetarile si scrierile dvs. au ca subiect realitatea romaneasca?
- Intr-un fel sau altul, toate. Chiar si cele care se ocupa de Europa de Est, in ansamblu, privesc Romania mult mai mult decat majoritatea lucrarilor de acest gen. Sunt un caz cam rar, mai este unul - Jacques Rupnik, care e originar din Cehia, deci cunoaste bine comunismul ceh din interior, si care a scris o istorie a partidului comunist cehoslovac. Altminteri, exista lucrari extraordinare, dar ele nu sunt scrise de oameni care au trait in interior sau acestia continua sa fie in egala masura insideri si outsideri. Rezultatul bursei mele de la NED, de care beneficiez anul acesta, chiar asa se va concretiza: am in proiect sa scriu o carte - la care am scris deja destul de mult - care se va numi "Democratia in stil romanesc" (Democracy Romanian Style). Exista o carte foarte frumoasa, scrisa de un profesor de la Universitatea Yale despre Umberto Eco, se cheama "Democracy Italian Style" si spune despre autor ca este deopotriva insider si outsider. Cred ca acesta este si cazul meu, sunt si insider, si outsider in tot jocul acesta, cultural, politic si afectiv. Subtitlul cartii va fi "Partide, personalitati, ideologii" si va avea maximum 250 de pagini.
- Daca ati dori sau vi s-ar cere sa caracterizati intr-o fraza sau doua conceptia dumneavoastra, ati putea? Cum ar suna ea?
- Daca m-ar trezi cineva la telefon noaptea, la ora doua, si m-ar intreba ce doresc mai mult si mai mult si de ce imi este teama cel mai tare, as raspunde astfel: ce doresc cel mai mult este o lume in care individul sa nu se simta amenintat de factori constrangatori, de stat, guvern, politie, jandarmerie, care pot timora si inspaimanta individul. Cred, deci, in centralitatea individului si a drepturilor sale, drepturi pentru care, cum spunea un filosof ceh care l-a inspirat pe Vaclav Havel, merita uneori sa si suferi. Daca il intrebati pe fiul meu de ce il cheama Adam, va va spune: "Pentru Adam Michnik, care a fost un erou al luptei impotriva dictaturii". De altfel si in discutia cu dl. Iliescu, intrebarea pe care i-a pus-o Adam a fost extraordinara, si anume daca Ceausescu a fost rau de la inceput. Iar raspunsul d-lui Iliescu a fost: "Nu, probabil ca nu, dar gustul si betia puterii i-au facut rau". In sfarsit, ajungand la definirea conceptiei mele, aceasta este centralitatea drepturilor individului intr-o societate deschisa, in care orice functie publica poate fi trasa la raspundere. Conceptia mea priveste o suspiciune in raport cu orice ideologii cu pretentii salvatoare. Liberalismul considera ca adversarul cel mai mare al libertatii este frica. Liberalismul pe care il practic eu a fost formulat initial de o distinsa ganditoare americana, stinsa din viata mai demult. Ea vorbea despre conceptul de "liberalism al fricii". Este vorba despre un liberalism care stie ce se poate intampla cu valorile liberale, ca aceste valori pot fi adoptate si de alte partide. La asta se adauga o profunda componenta etica, in conceptia mea. Vorbesc despre aceasta in cartea "Scopul si mijloacele", care merge pe ideea lui Albert Camus, anume ca nici un scop nu poate fi atat de nobil incat sa justifice mijloace criminale. Deci cred in aceasta relatie pe care refuz sa o definesc ca dialectica; nu este o relatie dialectica, este una directa, termenul "dialectic" era folosit ca sa acopere ceva. Este o relatie directa intre scop si mijloace.
- Scrierile dvs. privesc nu doar trecutul, ci si viitorul. Care credeti ca sunt primejdiile care ameninta democratia liberala?
- In primul rand, avem la indemana cartea unui ganditor american pe care eu il respect profund, carte care se numeste "Liberalism si teroare": principala primejdie care ameninta liberalismul si impotriva careia suntem aliati cu totii este terorismul international. Din punct de vedere global, nu ma aventurez sa folosesc conceptul de "al treilea razboi mondial", dar trebuie sa fim constienti ca traim un razboi global, razboiul impotriva terorismului, ca raspuns la razboiul terorismului impotriva democratiei liberale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
