A vazut de curand lumina tiparului un neobisnuit, somptuos, risipitor in straluciri plastice album de imagini fotografice, sub semnatura Mihaelei Marin.
E vorba de o suita de "fotografii de teatru", decupate in timpul repetitiilor si spectacolelor cu Portretul lui Dorian Gray, o adaptare dupa romanul omonim al lui Oscar Wilde, pusa in scena la Teatrul Odeon in stagiunea 2004-2005, in regia lui Dragos Galgotiu si viziunea coregrafica a lui Razvan Mazilu. Albumul Dorian Gray este un spatiu de convergenta a catorva discursuri artistice, al colaborarii (cu nuante a caror plaja de continut ar merita un amplu comentariu separat) arborescente, fericit divagante, al literaturii, coregrafiei, fotografiei si artei regizorale. Elocinta imaginii estompeaza insa toate liniile de dialog, toate cusaturile, articulatiile si stratificarile, oferind un obiect "de privit" polifatetat, dar unitar si puternic focalizat pe o viziune plastica. Daca e sa ne amintim insusi textul lui Wilde, "orice portret care este pictat cu sufletul nu mai este un portret al modelului, ci al artistului insusi". Iata de ce, poate, portretul portetului lui Dorian Gray pe care il face Mihaela Marin are augusta sa viata autonoma si clipeste din amandoi ochii autoarei. Pastrand, in plus, virtutea fidelitatii fata de sine si vocatia de a nu se altera sub presiunea timpului. Singura secventa alocata cuvintelor in acest volum (cu exceptia precizarilor legate de distributia si alcatuitorii spectacolului) reproduce un comentariu al Aureliei Mocanu, care, in graba lui tihnita de haiku, dezvaluie perfect esenta demersului artistei: "Il freci de suflet (albumul, n.n.) si poti resuscita imaginar spectacolul. Daca nu cunosti momentul teatral, bogatia si frumusetea imaginilor sale asigura un voiaj imaginar autonom".
Daca exista ceva mai suparator pe lume decat sa fii o persoana despre care se vorbeste, aceasta e sa fii o persoana despre care nu se vorbeste, spunea tot Wilde. Dupa acest album, cu siguranta, Mihaela Marin va avea parte de mai mica suparare a omului despre care este imposibil sa nu se vorbeasca, chiar daca, prin absurd, s-ar hotari sa se opreasca aici. Cumva ca regizorul danez Axel Strom, care a facut un singur film, in 1910, si care a ramas in istorie. Un film care se numea Dorian Gray Portraet.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
