Scurt timp dupa aceea, la 25 octombrie, britanicii l-au informat pe Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Externe roman, ca numirea lui Antonescu a fost primita „foarte bine".
Antonescu a ajuns la post abia la 1 aprilie 1923. Nu a putut sosi mai devreme din cauza activitatilor in care fusese implicat ca atasat militar la Paris. Banii de care dispusese in Franta ii predase, la plecare, colonelului Soutzo D., noul atasat militar. Oprise pentru el un sfert din suma, necesara instalarii la Londra si platii diurnei pe o luna (391 de lire sterline).
Antonescu nu si-a primit diurna pentru luna mai, asa ca si-a solicitat dreptul la Ministerul de Razboi. La 28 iunie 1923, Sectia Ordonantari a Ministerului de Razboi l-a informat pe Antonescu ca i-a pus la dispozitie suma de 1.181,4 lire sterline (drepturile „de solda, misie, subventie"), pe care urma sa o primeasca prin intermediul atasatului militar de la Paris. Dar Antonescu nu a intrat in posesia banilor decat la 5 octombrie 1923, din cauza ca nu inaintase Serviciului Contabilitatii, condus de generalul Martic, situatia „statelor de solda si de misie" pana in momentul in care plecase de la Paris. Abia la 15 octombrie 1923, Antonescu a informat in scris Ministerul de Razboi despre lichidarea cheltuielilor pe care le realizase in capitala Frantei, solicitand sa primeasca retroactiv banii, in cazul in care s-ar fi modificat drepturile de solda. Antonescu nu a primit nimic retroactiv, insa reprezentantii Ministerului de Razboi i-au trimis o decoratie, Ordinul Sf. Stanislas, cl. a II-a cu spade, conferita in timpul razboiului" (8 ianuarie 1918). A fost inca un prilej pentru Antonescu sa constate ca, din 18 decoratii pe care le primise, 11 erau straine, dar ca „nu stiu pentru ce motiv am fost lasat printre putinii care n-au primit Crucea comemorativa a razboiului. Dorind sa-i mai atenueze amaraciunea, regele Ferdinand i-a acordat, la 23 mai 1925, Ordinul Steaua Romaniei in gradul de comandor, dupa ce, la 5 ianuarie 1924, ministrul de razboi il desemnase sa indeplineasca si atributiile de atasat militar pentru Belgia, unde trebuia sa ii recruteze pe tinerii din contingentul 1.925.
Totul a culminat cu Decizia Ministerului de Externe din 31 martie 1926 prin care Antonescu a fost rechemat in tara, iar in locul sau a fost propus colonelul Radescu.
CATALIN PETRUT FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2006). A colaborat sau colaboreaza la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor in perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-sef in perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava si Valahica, Ziarul de Duminica, insumand peste 250 de articole, publicate in periodice si volume colective, si peste 20 de comunicari la sesiuni de comunicari stiintifice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
