La 40 de ani dupa zborul sau cosmic, Iuri Gagarin inca mai are "fani" entuziasti, dintre care unii si-au instalat dovezile afectiunii lor cvasi-idolatre pe Internet. Nu e de mirare: a fost cu adevarat un zbor istoric. Pentru prima oara de cand exista, ca specie rationala, omul a infrant decisiv gravitatia planetei, facand, in capsula navei "Vostok 1", un cerc complet in jurul Pamantului. Se marca astfel, la 12 aprilie 1961, o data ferma in calendarul marilor performante si, de asemenea, in cursa astronautica est-vest, care incepuse in paralel si in stransa legatura cu escalada inarmarilor.
Dincolo de faptul tehnico-stiintific in sine, trebuia demonstrat ceva important. Ceva asteptat cu nerabdare, transformandu-se, in mentalitatea specifica epocii, intr-o esentiala chestiune de prioritate. Cosmosul devenise o imensa oglinda in care doua sisteme politice diametral opuse si declarat ireconciliabile isi prezentau unul altuia muschii. Ii aratau, implicit, lumii intregi. Naivii mai puteau crede intr-un ideal sportiv proiectat in dimensiune cosmica. In realitate, performanta unui concurent tintea direct la intimidarea celuilalt, sfarsind insa invariabil in contralovitura. Intrucat domeniul avea un grad maxim de audienta, ca si de spectaculozitate, reusita tehnica era transferata automat in prestigiu politic si nu e greu sa intelegem astazi cat de desantat a fost speculata de instrumentele propagandistice ale epocii.
Sovieticii se straduiau din rasputeri sa fie primii, si au fost. Luati prin surprindere, americanii l-au trimis pe urmele rusului, la nici trei saptamani, pe Alan Shepard. Acesta, desi desprins de gravitatia Pamantului, n-a reusit decat un zbor suborbital, consemnat astfel, cu superioara satisfactie, in Est. Abia in februarie 1962 John Glenn a repetat, pentru Statele Unite, experienta orbitarii circumterestre, iar de atunci inainte cursa a evoluat nu doar foarte strans, ci si cu performante care au purtat, de-a lungul catorva decenii, drapelul american pe Luna si pe Marte.
Zborul primului cosmonaut al lumii a starnit, la timpul sau, senzatie. El arata pana si celor mai sceptici ca, pentru omenire, "iesirea din leagan" era posibila si realizabila tehnic, iar nu doar un nastrusnic vis de utopisti. Dincolo de informatiile oficiale, oferite delirului propagandistic si speculatiei politice, multe dintre datele reale ale Dosarului Gagarin purtau imprimata pe ele stampila "strict secret". A trebuit sa asteptam sarbatoarea-comemorare a celor 70 de ani impliniti de la nasterea deja de mult disparutului erou al spatiului si al Uniunii Sovietice, pentru ca informatiile privitoare la aventura sa sa fie "declasificate" si sa le putem alatura celor vehiculate in trecut.
Intr-o strategie oficiala menita sa exploateze succesul de atunci, Gagarin a devenit rapid o importanta figura publica. A vizitat 28 de tari, recoltand, asemeni unei vedete internationale, omagiul cuvenit triumfului sau. La banchete a tinut discursuri inca marcate de entuziasmul triumfalist cu care raspunsese, dupa zbor, felicitarilor lui Hrusciov: "Acum, sa-i vedem pe ceilalti cum ne mai ajung din urma!" sI a povestit impresiile pe care i le trezise imaginea Pamantului "cosmic", inconjurat de haloul sau de o nemaipomenita frumusete, printre stelele cerului complet negru. N-a mentionat nici el, si nici guvernul sovietic, faptul ca, la intoarcerea din calatorie, vedea Siberia din corzile parasutei si nu prin hubloul navei "Vostok", despre care s-a sustinut cu indarjire ca a aterizat lin, cu cosmonautul la bord. Iarasi nimic de mirare: Federatia Aeronautica Internationala abia astepta recunoasterea unei asemenea dezinformari oficiale, ca sa descalifice temerarul sovietic, in favoarea astronautului urmator.
La urma urmei, amanuntul nici nu mai prea conteaza, din perspectiva absolutului si a timpului scurs pana azi. Omenirea ar suferi fara mitul Gagarin, care ne-a dat noua sentimentul descatusarii de gravitatie si al zborului infinit. La cei 27 de ani ai sai, Iuri a avut de mai multe ori noroc pe traseul celor aproape doua ore de expeditie extraterestra. Mai intai, la lansare, fiindca la cosmodromul Baikonur s-a stiut cu siguranta abia dupa 25 de minute de la start ca nava intra pe o orbita stabila si n-o lua razna, dimpreuna cu omul din ea, spre un final catastrofal. Acum aflam ca fusesera pregatite trei comunicate de presa, unul pentru caz de succes si doua pentru esec. Procentual, asadar, credinta in succes era depasita de doua ori de indoiala, de teama dezastrului. Ceea ce ne vorbeste din nou despre mentalitatea performer-stahanovista a epocii, pentru care invingerea adversarului de cursa era esentiala, fie si cu orice pret. Un al doilea moment norocos, spun documentele, s-a manifestat la aprinderea retrorachetelor pentru iesirea de pe orbita. Manevra inca insuficient de pregatita de sovietici, reusita in proportia de 3 din 5. Din fericire, Iuri a nimerit din nou in zona lozului castigator.
Ceea ce nu s-a mai repetat sapte ani mai tarziu, cand pilota un MIG-15. MIG-urile cad peste tot, nu numai la noi. Nu tin seama de cine-i la bord.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
