Ca fost umil truditor in ale cantatului la un instrument muzical, pot spune ca sunt incercat cateodata - ce-i drept, destul de rar - de un placut, in ultima instanta, sentiment de invidie fata de cei aflati pe scena. Fie pentru muzica pe care o interpreteaza, fie pentru arta lor.
Asistand la recitalul sustinut de cuplul cameral compus din violonistul Alexandru Tomescu si pianistul Horia Mihail, am avut banuiala ca voi fi incercat de - ce-i drept tardive - pareri de rau ca nu sunt in locul lor pe scena, al amandurora in acelasi timp, bineinteles, atat pentru repertoriul ales, cat si pentru arta lor, care atrage din ce in ce mai multa lume.
Gazduiti de Studioul Mihail Jora al Societatii Romane de Radiodifuziune, cei doi tineri au evoluat in maniera de mari artisti, oferind versiuni de disc (tentativa probabil minata de tusea sonora a unui public parca din ce in ce mai bolnav): Suita italiana si Divertimento de Stravinski si suita Impresii din copilarie de Enescu.
Aveam fata de Suita italiana de Stravinski un ideal sonor, parere care cu siguranta ca astazi ar provoca multe priviri ironice din partea cunoscatorilor. La vremea respectiva, aceasta lucrare mi-a produs mare bucurie atunci cand am ascultat-o in transcriptia pentru violoncel a lui Daniil Shafran. Ambientul sonor clocotitor, pasional, cu care regretatul mare violoncelist rastalmacea aceasta bijuterie a repertoriului cameral de secol XX este astazi de domeniul trecutului. In loc, am receptat o conceptie epurata, luminoasa, chiar esentializata si totusi (aici arta celor doi isi spune cuvantul) temperamentala si bine adaptata fuziunii stilistice a piesei, tehnica cu care Stravinski arunca o privire mult inainte catre muzica secolului XXI. Trecand cu dezinvoltura de la stilul renascentist italian la accentele hispanice, maghiare sau rusesti, de la tonal la modal, violonistul Alexandru Tomescu si pianistul Horia Mihail au incantat prin modul in care au gandit aceasta muzica. Ulterior, in Divertimento, o lucrare parca mai putin scanteietoare, dar de o mai mare profunzime, coeziunea constructiei muzicale a celor doi solisti a continuat sa fascineze publicul. Alexandru Tomescu ni se dezvaluie din ce in ce mai mult ca o personalitate artistica neimpacata doar cu succesul neintrerupt de care se bucura deja de ani buni, iar Horia Mihail isi afirma cu cea mai mare hotarare pozitia de exponent al unei generatii de mare valoare pentru viitorul artei interpretative romanesti.
Hotarati sa isi asume rolul pe care il au de jucat in societatea tarii lor intr-o maniera in care mai nimeni nu a mai facut-o pana acum, cei doi, alaturi de violoncelistul Razvan Suma, continua sa dea anvergura pozitiei lor de formatori de opinie artistica, prin amplificarea activitatii pe care si in acest an Romanian Piano Trio o va desfasura in orasele tarii.
In partea a doua a recitalului, Impresii din copilarie de Enescu a sunat asa cum este nevoie sa sune tot timpul muzica celui mai important compozitor roman. Cantec al naturii, al unui dor de necuprins, al visarii si al unei grave introspectii, muzica lui Enescu, in talmacirea lui Alexandru Tomescu si Horia Mihail, a fost - ca si cea a lui Stravinski - o muzica a intregii lumi. Nimic fortat, totul sincer si nevitregit nici de excesul de ratiune, nici de cel al unui temperament scapat de sub control - asa a fost sa fie aceasta versiune de referinta a Impresiilor din copilarie.
Cum sa nu invidiezi, la modul inalt, bucuria cu care ne daruiesc muzica acesti artisti? Cum sa nu fim de invidiat noi, cei de aici, pentru sansa de a fi, vreme de multi ani de aici inainte, spectatori ai concertelor si recitalurilor lui Alexandru Tomescu si Horia Mihail?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
