La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag apărea primul serial umoristic din presa românească postdecembristă. După un deceniu şi jumătate, am constatat că a rămas atât de afurisit de actual, incât am decis să-l republicăm.
Motto: „Come to the land of flavours,
Come to Dracula Country!"
(„Flavours" inseamnă emanaţii, in rest nu suntem siguri, principalul traducător nu e in ţară)
Luminiţa şi Zizi ar fi trebuit să fie in luna de miere. Din păcate, tocmai acest produs (impreună cu alte vreo 347) lipsea cu desăvârşire: albinele dăduseră de mult cu roiul. Trântori, e drept, se găseau destui, de altfel un mare cotidian ţinea un serial cutremurător, care tindea să bată „Dallas"-ul, sub titlul „Trântorul refuză să-şi recunoască larvele".
- Nu-i nimic, spuse Luminiţa, o facem de mere.
Zizi nu spuse nimic, fiind incă şocat: tocmai citise noul program de guvernare, atât de complex incât era suficient prin sine, nici nu mai avea rost să fie pus in practică.
- Bine, spuse el intr-un târziu, ivind câteva hârtii de cinci mii, unde mergem?
- Să nu fie din alea trase la xerox, şopti soţia lui, ingrijorată.
- Ce contează? Aştia transformă copia in original.
Fericită, ea ii sări de gât. Surprins, el se destabiliză puţin, apoi incepu s-o mângâie (aici se rupe filmul şi apare P-ul ăla care sigur vine de la ceva specific, unii zic că de la Paul).
A doua zi, tinerii căsătoriţi se suiau in trenul de Giurgiu (după calcule complicate, reieşise că numai până acolo au bani să ajungă) şi, cu numai patru ore intârziere, soseau in simpaticul port dunărean.
Acolo, embarogul era in toi. Practic, fluviul nici nu se mai vedea, innegrit de barje. Un convoi avea remorcherul deja ajuns in portul de destinaţie, in vreme ce coada nu trecuse incă de Cernavodă, dar era sever supravegheat. Pe mal, oamenii injurau printre dinţi:
- Las’ că intrăm noi acuşica in NATO şi vedeţi voi pe dracu’.
Echipajele sârbeşti earu vădit inspăimântate de ameninţare, dar treceau şi aşa, inspăimântate.
Luminiţa şi Zizi (pe Câine il lăsaseră cu tatăl ei, să-i uşureze emanciparea politică) nu se sinchiseau insă de toate astea. Găsiseră o cameră modestă, fără baie şi closet, cu numai trei mii pe zi, şi stăteau aproape tot timpul in pat.
- In sfârşit, ii şoptise Zizi soţiei, cu ochii sticlind, avem şi noi timp să citim toată presa!
Aşa că citeau, aflând astfel că in toate oraşele aveau loc mitinguri uriaşe la care participau inalţii funcţionari cărora li se retrăseseră certificatele de handicapaţi. Era, evident, o nedreptate.
Deodată, insă, toată lumea dădu radiourile la maximum, căci se transmitea un comunicat despre „Starea Naţiunii":
- „Vă vorbeşte preşedintele William Clinton", traduse crainicul, dar nu mai apucă să adauge nimic, intrucât poporul năvălise deja in stradă:
- AU VENIT!! IN SFÂRŞIT, AU VENIT!!
(Va urma, dar n-au venit)
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
