La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
Motto: „Verde crud, verde crud"
(Dintr-un manifest revendicat de ecologisti si de catre Miscarea Regionara)
Rezumatul episodului precedent: Caine disparuse fara sa lase un smoc de par, o amprenta, o nota informativa, ceva.
Spre dimineata, atipira din nou, dar Luminita se trezi din cauza unor tipete. Pe strada trecea o femeie despletita, care striga din rasputeri:
- Sunt a tuturor! Di se nu? Sunt a tuturor partidelor!
Venindu-i cam peste mana sa inteleaga ceva, Luminita se freca la ochi. Si atunci se petrecu minunea! Usa de la baie se deschise incet si de sub dus aparu, vesel, Caine! Alarmati de tipatul bucuros al fetei, ceilalti reactionara diferit. Ilie comenta cu calmul lui ardelenesc:
- No, ajunseram si la episodul 222 (cel cu invierea lui Bobby Ewing, in „Dallas" – n. TCZ 2009). Stiau aia ce vorbesc, numai ca or incurcat animalul, nu li se-ntampla intaiasi data.
Zizi, in schimb, il potopi cu ghionturi pe Caine:
- De ce ne-ai speriat, ma, caraghiosule?
Catelul ii adresa o privire ofuscata si inteligenta, aproape parlamentara, gandind: „Ce, e vina mea ca a venit apa? Doar nu era s-o scap!"
- Ma, ficiori, interveni mosul, cu blandetea unui presedinte de Senat (ca abia se trezise, altfel era fioros), ce-ar fi sa mereti la mine sa m-ajutati la cele munci? Hai, ca am tot ce ne trebuie, si cutat d-ala de taie cutii de Cola.
- Ai semanat mata din astea!? nu intelese Zizi.
- Ei, draci! Numai ce le-am incercat. Vasile, vecinu’, l-a incercat putin si pe muiere, asa ca...
Dupa atatea emotii, tinerii fura atrasi (spre deosebire de cei care fura desi nu sunt atrasi) de idee, asa ca in aceeasi zi parasira Capitala care iesea in primavara exibandu-si gunoaiele prin parcuri, pe langa blocuri sau chiar in masini de lux.
Ogorul ii astepta la locul lui de vreo doua mii de ani, acum frumos parcelat dupa lege: din doi in doi metri cate-un gard. Zapacit de-atata libertate, Caine incepu sa hamaie intai in stanga, pe urma in dreapta si, in fine, in noua dreapta.
- No, dragii mosului, aci nu-i nici SIDA, de-aia de zic astia acu’ ca se ia si pe gura, nici sug de mere pe sub brazda si ia foc cand paleste nivelu’ de trai, nici producator executiv Philip Capice Teodorescu. Dreptu-i ca nu prea mai sunt nici animale, nici tarani, nici pita - da’ macar e aer curat, iar de palinca n-am auzit sa fie lipsa.
Incepura deci printr-un mic cocktail cu slana si ceapa, bine udate cu ce trebuie. Zizi vru sa stie:
- Ce mai face ala de-a condus ceapeul si-acum e sef de asociatie?
- No, ii bine. O vrut el sa guverneze prin decrete, da’ nu l-or lasatara lumea. Amu si-o tras firma si umbla dupa noi sa ne punem centrale Alcatel pe loturi, cica sa tinem legatura cu Centrul. Apai, legati am fost noi destul…
Noroc ca taria isi facuse efectul, altfel ar fi observat cum un tufis din apropiere incepe sa se agite:
- Aici Popandaul… Am ramas fara Pasarica… Nu rade, tampitule, ca l-au mutat la voi!
Luminita, Ilie, Zizi si chiar Caine cantau de rasuna glia strabuna: „E bine-bine, e foarte bineeee!"
(Va urma, dar nu e bine)
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
