Poate ca cifra nu este tocmai exacta, insa ea marcheaza cu aproximatie perioada care a trecut de cand regina Elisabeta a Romaniei organiza la Peles ultimele ei serate de muzica si poezie de care era atat de mandra.
Timbrul pur de soprana al Irinei Iordachescu s-a armonizat perfect cu acustica si ambianta cu totul speciala a Salonului de muzica al castelului Peles, alegerea ei pentru deschiderea acestui interior catre viata concertanta dovedindu-se fericita. Istoria acestui spatiu a fost marcata de personalitatea si de initiativa reginei Elisabeta a Romaniei - cunoscuta si sub pseudonimul artistic de Carmen Sylva - de a deschide castelul catre artisti, fie ei consacrati, fie debutanti, cu precadere poeti si muzicieni. In Salonul de muzica al castelului Peles au evoluat, la inceputul secolului XX, muzicieni precum Paderewski, Sarasate, Jacques Thibaud, actori precum Sarah Bernhardt si lista nu s-ar incheia aici.
Privind retrospectiv, cele mai importante fapte culturale petrecute in acest spatiu se leaga, evident, de numele lui George Enescu, despre care se stie ca a fost unul dintre artistii cei mai apreciati de regina Elisabeta. Asa se face ca George Enescu a cantat aici cand era foarte tanar si, de asemenea, in acelasi Salon de muzica al castelului Peles au avut loc prime auditii in Romania sau chiar prime auditii absolute ale unora dintre lucrarile camerale enesciene, asa cum aveam sa aflam de la criticul muzical Dumitru Avakian, promotorul ideii de a reinvia aceste Seri de muzica si poezie la Castelul Peles. Se pare ca ideea reluarii acestor fapte de cultura este mai veche, dar infaptuirea ei nu a putut avea loc mai devreme din diverse motive. Totusi iata ca o directoare entuziasta - Rodica Rotarescu - si deschisa in fata unor astfel de idei care complica viata unui asezamant de cultura cum este Muzeul Peles, patronajul organizatoric al Ministrului Culturii si Cultelor si al Uniunii Criticilor Muzicali si, nu in ultimul rand, entuziasmul artistilor - soprana Irina Iordachescu si pianistul Alexandru Petrovici - , care s-au implicat fara nici un fel de pretentii materiale in aceasta seara inaugurala reusesc sa faca istorie.
Acustica salii in care am ascultat alaturi de lieduri enesciene (printre care si unul pe versuri de Carmen Sylva) si cantece apartinand lui Henri Duparc, Francis Poulenc, Robert Schumann si Richard Strauss este extrem de favorabila muzicii de camera, peretii lambrisati oferind exact acea cantitate de reverb necesara unei auditii de calitate.
Se pare ca serata lunii noiembrie va purta semnatura sopranei Georgeta Stoleriu, dar ramane de sperat ca dupa primul sau al doilea concert vor incepe sa apara si solutiile financiare care sa ajute la cresterea vizibilitatii unei astfel de intreprinderi muzicale cu atatea conotatii, de la cele artistice la cele istorice, pentru ca daca la inceputul secolului XX altfel nu era posibil, la inceputul secolului XXI este pacat ca totul sa ramana doar intre cei o suta si ceva de spectatori privilegiati si artistii de pe scena.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
