CRONICA

Dupa douazeci de ani

6 iul 2007 Autor: Daniel Cristea Enache

O carte ghinionista, Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, prin avatarurile pre-editarii ei, ca si prin destinul cu adevarat tragic al autorului, mort intr-un accident de masina la patruzeci si cinci de ani, in plina maturitate si "vana" creatoare. Istoria lui Radu G. Teposu ar fi trebuit sa apara in 1985, in deplina sincronie, asadar, cu titlurile de inceput ale generatiei '80, pe care se ambitiona sa le panorameze.

Manuscrisul a fost insa amanat de trei ori in planul editorial si tot de atatea refacut, completat, adus la zi. Cu toate acestea, cartea n-a aparut inainte de Revolutie, ci ulterior, in 1993, cand interesul publicului larg si, partial, al criticii se deplasase catre alte forme de discurs: publicistic, civic, politic. O a doua editie, publicata in 2002 la Dacia, n-a avut nici un ecou, din cauza difuzarii si difuziunii limitate. Abia aceasta de fata*, aparuta la aproape douazeci de ani de la data finalizarii ultimei variante (1 aprilie 1988), are sansa de a-si ocupa locul meritat, in randul celor mai serioase lucrari dedicate postmodernismului romanesc.
Trebuie insa precizat ca postmodernismul, asa cum il intelege si il profeseaza Radu G. Teposu, este radical diferit de cel instrumentalizat de Mircea Cartarescu ori Ion Bogdan Lefter. Dac
a acestia dovedesc un prelungit militantism generationist, un partizanat vizibil, dincolo de marginile admise ale unei tendinte critice, autorul Istoriei are o invidiabila deschidere de compas, trecand in revista, cu calm descriptiv si analitic, cele mai diferite orientari artistice. Acestea nu sunt radiate, sterse din tablou, sacrificate in favoarea unui model central, ci tipologizate, prin sublinierea notelor dominante. Desi n-o spune direct, criticul are convingerea ca in diversitatea, bogatia, pluralitatea unei literaturi stau consistenta si capacitatea ei de modelare. Astfel, textualistii (Mircea Nedelciu, Gheorghe Craciun, Constantin Stan) figureaza, in sumar, alaturi de prozatorii observatori ai derizoriului uman (Bedros Horasangian, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoesu, Ioan Lacusta), iar poetii care ruleaza comedia literaturii (Petru Romosan, Octavian Soviany) nu-i exclud nicidecum pe adeptii fantezismului abstract si ermetic (Matei Visniec, Ion Stratan).
Nu apare un model unic, repetabil la infinit, ci, dimpotriva, o toleranta ironica, realmente postmoderna, care da drept de existenta aproape tuturor formulelor. In excelenta prefata scrisa pentru acest volum (de fapt, un studiu critic in toata regula), Al. Cistelecan remarca, pe langa diversitatea "exaltata de analiza", descendenta... lovinesciana a criticului. Fiind, programatic, un postmodern, Radu G. Teposu pune totusi pret pe unitatea si coerenta textului, pe omogenitatea viziunii, cautand sistematic profunzimea si articularea operelor. Si substanta lor, as adauga, intrucat autorul "optzecist" are si aceasta prejudecata traditionala...
Se contrazice el? Daca mutatia culturala, de la modernism la postmodernism, este reala si angreneaza literatura tinerilor scriitori din anii '80, de ce sa utilizam, in continuare, concepte si metodologii ale totalizarii? Raspunde el insusi la aceasta spinoasa intrebare, mutand accentul de pe iluzia totalizanta, globala, generica a creatiei literare (cu arta clasica si romanul realist in prim-plan), pe retorica inglobanta, acumulativa, sumativa. Aceasta absoarbe toate paginile scrise in timp, arhivandu-le si reactualizandu-le intr-un urias Text: "desubstantializarea lumii fiind una din trasaturile viziunii postmoderne, efortul acestei literaturi se indreapta spre omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuala egalizeaza totul si, nu intamplator, imaginea de panoptic e foarte des intalnita. (...) O veche iluzie este indepartata, pentru a face loc alteia, de natura pur teoretica. Din fragment al unei carti sacre, opera devine un urias catalog al bibliotecii." (pp. 71-72). Dincolo de viziunea generala si generoasa a autorului, sa retinem acest "nu intamplator" care o traduce in termeni de coerenta si corespondenta. Radu G. Teposu are o voluptate a inserierii, a distribuirii creatorilor in retele artistice, separate si evidentiate meticulos, fara a exclude interferentele. Daca intr-o pagina de literatura aleatoriul pur poate fi prezent, intr-una de critica el este exclus. Coerenta comentariului se sprijina si o intrece pe cea a textului comentat.
Lectura cartii nu e deloc dificila, autorul gasind un echilibru fericit intre metoda si intuitie critica, scientism si perceptie estetica. Gustul lui, exercitat pe un material cald inca (literatura unei generatii in primii ani ai afirmarii ei) este aproape infailibil, nu numai judecatile de situare, ci si cele de valoare fiind exacte. Radu G. Teposu isi incepe capitolele cu acei autori care, in opinia sa, crediteaza teoretic si artistic o anumita categorie, ilustrand-o perfect. In pole-position sau foarte aproape stau deci "optzecistii" pe care criticul a mizat cu doua decenii in urma. Vazand acum lista (Mircea Cartarescu, Nichita Danilov, Aurel Pantea, Ion Muresan, Petru Romosan, Romulus Bucur, Mircea Nedelciu si Gheorghe Craciun, Bedros Horasangian, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoesu si Ioan Lacusta, Stefan Agopian si Ioan Grosan, Alexandru Vlad si Stelian Tanase, Mircea Scarlat, Ioan Buduca si Andrei Cornea, Al. Cistelecan), realizam ca majoritatea pariurilor sunt castigatoare, ceea ce reprezinta o performanta. Decalajul dramatic dintre scrierea si aparitia in bune conditii a Istoriei are si acest pozitiv efect secundar: dupa un timp, tabloul generatiei limpezindu-se, verdictele initiale ale criticului se vad confirmate.
Radu G. Teposu nu si-a tratat colegii de generatie ca pe niste viitoare statui incremenite, distonand cu istoria vie a literaturii. I-a citit si analizat fara o grila care, punand semnul plus in dreptul postmodernismului, sa le stearga acestora notele individuale: singurele, in fond, care conteaza. Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua e mai degraba o senina, surazatoare panorama.
*) Radu G. Teposu, Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, editia a III-a, prefata de Al. Cistelecan, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2006, 336 p.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 06.07.2007

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Cuvinte cheie:
Dupa
, douazeci
, de
, ani
Vizualizari:
Printeaza
Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
vreaupresedinte.ro
vreaupresedinte.ro
Inchide