După teribilul şi incrâncenatul efort inchinat alegeriipreşedintelui, dupa marele efort al consumului de Sarbatori, ţarase odihneşte. Odată atinsă o ţintă, se spune indeobşte, "ţintaşul"işi ia un moment de respiro, trupul se relaxează, muşchii sedestind, mintea leneveşte.
Sigur, incordarea prelungită poate sfârşi in diverse chipurimai mult sau mai puţin previzibile, mai mult sau mai puţindezirabile. In asemenea clipe, de exemplu, relaxarea poate săimprumute şi chipul unei uşoare debusolări, un fel de neliniştevagă şi suportabilă care ia figura purtătorului ei. De asta când măuit la tot ce se intâmplă in jurul nostru, de la dansul oamenilorpolitici la retorica vedetelor tv, nu văd nici un motiv deingrijorare.
Spun aceste crase locuri comune pentru că sunt eu insumirelaxat, pentru că mi-am impus să fiu relaxat. Şi din aceastădestindere, sunt sigur, s-a născut dorinţa de a da un alt inţelesunei sintagme. Fascinaţia mea pentru ea e intactă şi cu multanterioară trecutelor alegeri. Sintagma apare in carteaAziluri a lui Ervin Goffman şi sună cam aşa: carieramorală a bolnavului mintal. In faţa unui asemenea concentat depoezie şi intr-un moment de relaxare mi se pare imposibil caimaginaţia oricăruia dintre noi să nu-şi ia libertăţi nebănite.Oricât ne-ar spune Goffman să nu-i siluim sensul strict pe care i-latribuie el. Oricât ne-am strădui noi inşine să n-o facem.
Dintr-o minimă onestitate a lecturii trebuie, totuşi, să vedemde unde pleacă Goffman. El sugerează că ospiciile ca şi alte"instituţii totale" - inchisorile, mănăstirile, cazarmele militareetc. - şterg obişnuitele bariere dintre muncă, odihnă şi joacă prinfolosirea unor strategii de anihilare a identităţilornon-instituţionale cum ar fi imbrăcarea de uniforme, strigarreaindivizilor printr-un număr ş.a.m.d. Cu toate astea, azilanţii nurămân deloc pasivi, cum s-ar crede, ci se angajează in diverse"ajustări secundare" ale spaţiului pe care-l ocupă. De laimprovizaţii minore pe marginea regulilor instituite până lastrategii de "montare a sistemului" prin utilizarea abilă a"spaţiilor libere" şi prin instituirea unor "teritorii" private şide grup.
Odată ajuns aici trebuie să recunosc că mă aflu intr-unoarecare impas. Cum să măreşti sfera semnificaţiei unui instrumentde lucru al unui cercetător care incearcă să definească o realitatestrictă? Cel mai la indemână, imi spun, ar fi să-l aplic unei alterealităţi. Dar eu admit din capul locului că n-am uneltele necesaresă merg atât de departe. Pot să constat insă un singur lucru:efortul meu de a mă relaxa. Efort pe care-l descopăr peste tot inpreajma mea. Nu e vina sintagmei, ea doar m-a făcut atent, mi l-ascos la iveală.
Poate când ne vom da seama că in spatele a insăşi relaxăriinoastre se ascunde un efort, vom inţelege că ceva nu e in regulă cunoi. Imi place gândul ăsta şi poate de asta, in singurătate-mi, decâte ori am ocazia, rostesc cu voce tare: cariera morală abolnavului mintal, cariera morală a bolnavului, cariera morală,cariera...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
