Acum 40 de ani, sfarsisem facultatea abia de un an, imi incheiasem stagiul militar, refuzasem sa ma prezint la postul de profesor obtinut la repartitie si cautam un loc de munca in presa, convins, ca mai toti din generatia mea, ca aveam puterea sa intorc si muntii. Era o revolta in noi care nu stia cum sa se exprime, asistaseram de departe la razmeritele anului 68 printre studenti, ne simteam solidari cu cei de-o varsta de oriunde din lume.
Purtam mustata si parul lung, dar nu chiar plete, si de multe ori eram urmarit de privirile insistente ale militienilor care aveau ordin sa tunda orice hippiot. Nu-i ziceau asa, nu stiau ce sunt aceia, nici noi nu prea stiam. Ne placea muzica momentului si ne placea revolta tinerilor de peste Ocean care se impotriveau razboiului si oricarui fel de represiune, care clamau „Make love, not war", lansau mesaje pacifiste si voiau sa fie si chiar erau altfel.
Atunci, in august 1969, a avut loc la Woodstock, langa oraselul Bethel, statul New York, pe o suprafata de 240 de hectare, cel mai faimos moment din istoria rock-ului si poate a muzicii. Ce s-a petrecut acolo am aflat doar din revistele straine aduse pe cai diverse in tara si de la Europa libera. Nu imi imaginam cum se putusera aduna zeci de mii de oameni pe pamantul unei ferme, unde, vreme de cateva zile, au cantat Richie Havens, Joan Baez, Santana, Jefferson Airplane, Janis Joplin si foarte multi altii, intre care legendarul Jimi Hendrix. O asemenea adunare ar fi fost risipita la noi peste noapte, am fi ajuns dupa gratii, cum era sa se intample cand protestasem cu vreo doi ani inainte, de Craciun. Nu-i locul sa intru acum in detalii.
Woodstock a fost – s-a sustinut – ultimul suflu al revolutiei culturale din anii 60. Prin dimensiunile sale, apartine mitologiei secolului XX. Evenimentul a adunat 32 dintre cei mai cunoscuti muzicieni ai momentului, unii dintre cei care au refuzat participarea au regretat. Incercarile de a repeta ce s-a intamplat in 1969 au esuat de fiecare data, asa cum, si anul acesta, incercarea de a organiza un concert aniversar in septembrie a esuat sub impactul crizei financiare. Participantii la Woodstock, in 1969, au fost, cum se spune in povesti, cata frunza si iarba. Au fost asociati cu heroina si cu alte droguri, cu revoltele, cu murdaria, cu lenea, cu amorul liber, fara constrangeri sociale. Toate adevarate. Dar au fost si altele in plus, fara de care nu s-ar explica faima festivalului. Woodstock a creat imitatii si legende. Dar a schimbat si oameni. Toti cei care au fost acolo si milioanele de imitatori ulteriori au fost tinerii unei epoci, au exprimat dorinta de libertate si revolta fata de constrangeri. In mod sigur, si una, si cealalta sunt caracteristice oricarui tanar, din aproape orice generatie, poate uneori mai accentuat, in functie de istorie. Faima, mitologia, nostalgia Woodstock se explica in mare masura si prin nostalgia dupa idealuri pierdute si dupa tinerete. Majoritatea celor atinsi de Woodstock au ajuns oameni „asezati", poate chiar conservatori; apelurile de atunci par azi naive, chiar ridicole; oamenii si-au pierdut iluziile. Dar nu pot uita, pana in ultima clipa, ca au fost tineri si ca visau o lume altfel.
STELIAN TURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti, a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista „Lumea", a condus, dupa 1989, revistele „Lumea", „Zig-Zag", apoi ziarul „Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef al departamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV, din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Este autorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentru copii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), Premiul Asociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in 2003.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
