Trecand peste traducerea de o vulgaritate cautata a titlului, cel mai recent film al Umei Thurman are unele calitati sub aparenta de comedioara ultralejera. Reusit in primul rand ca parodie, filmul ia in tarbaca toti super-eroii si supereroinele ecranului, de la Superman la Femeia fantastica si de la Supergirl la Batman. Ca orice protagonist de acest fel care se respecta, superfemeia care salveaza omenirea de la catastrofe are si un alter-ego: Jenny. Evident, Jenny este impiedicata, nevrotica, intepata si in total contrast cu bomba sexy G-girl, care iese la iveala cand America e la ananghie. Tot ce e hiperevaluat, ridicol si rizibil in astfel de filme este trecut in revista cu savoare de Ivan Reitman, care construieste o antieroina perfecta si total exagerata, care functioneaza comic in permanenta. Insa parodia evidenta nu este singura care salveaza acest film - foarte subred, de altfel, in momentele in care Uma nu se afla in cadru, foarte precar ca scenariu si foarte anemic in gaguri, in ciuda distributiei onorabile (Luke Wilson, Anna Faris, Wanda Sykes). Pe langa jocul Umei Thurman (vizibil incantata sa joace in comedie - intr-un interviu recent, ea declara ca asteapta de douazeci de ani un rol comic, dar ca pana acum regizorii nu i-au dat aceasta sansa), care exploateaza la maximum o multime de grimase, de gesturi stridente, de expresii faciale penduland intre stupoare totala, dulceata extrema, anticipare a unei crize de isterie si demnitate jignita, filmul concluzioneaza cu umor amar reactia barbatului de azi in fata unei asemenea prezente feminine supradimensionate. Matt, iubitul din film, uluit initial si cu orgoliul gonflat datorita cuceririi sale - o superfemeie precum G-girl - da bir cu fugitii in scurt timp din fata unui asemenea uragan feminin, ale carui calitati mult-visate se dovedesc insuportabile. Chiar si scena de sex salbatic pe care orice barbat o are in sertarul secret al fanteziilor devine iremediabil inspaimantatoare dupa ce G-girl ii distruge nu numai salele, ci si patul si peretele bietului Matt cu impetuozitatea ei amoroasa. In scurt timp, nevinovatul Matt - baiat bun, cam las si deloc un mascul feroce pe dinauntru - realizeaza ca este mult mai atras de Hannah, o colega blonda, nostima, sexy si linistitor de obisnuita, langa care ego-ul lui masculin nu se simte permanent facut K.O. O problema din ce in ce mai acuta astazi, cand raporturile de forte barbat-femeie s-au modificat substantial, iar sociologii au inceput deja sa vorbeasca, la modul cel mai serios, despre o iminenta miscare de emancipare a barbatului in cativa ani. Fara firoscosenie, fara o inspiratie care sa faca din el un film mare sau macar foarte bun, My Super Ex-Girlfriend vorbeste despre acest fenomen de intimidare progresiva a barbatului contemporan, care realizeaza cumva ca a deschis cutia Pandorei atunci cand si-a dorit langa el femeia perfecta si care, confruntat cu o creatura cu toate calitatile visate de el - frumusete, senzualitate, putere, siguranta, fermitate - s-ar putea s-o ia la fuga tipand. Finalul filmului propune o solutie hilara: transformarea femeii banale de langa Matt in supereroina si impacarea dintre G-girl si eternul ei dusman, care de fapt o adora in secret si se dovedeste singurul barbat capabil sa o accepte. In ultima secventa, cei doi barbati privesc resemnati spre cer, in urma iubitelor lor plecate sa salveze lumea, dupa care se duc la o bere. Sa fie productia lui Reitman un involuntar film de anticipatie?
Fosta mea Supergagica / My Super Ex-Girlfriend. Productie SUA, 2006. Regia: Ivan Reitman. Cu: Uma Thurman, Luke Wilson, Anna Faris, Rainn Wilson, Mark Consuelos, Wanda Sykes. Premiera: 15 septembrie. Distribuit de InterComFilm Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
