Carbunele bate in retragere? In epoca victoriana, Londra arata ca un tablou zugravit in funingine, oras fantomatic, itit prin ceata luminata de felinare, noaptea, iar ziua printr-un smog sufocant. Un asemenea decor nu mai apare astazi decat in filme de epoca. Incalzirea cladirilor a trecut, in lumea civilizata, pe gazul natural, iar mai nou patrund in scena alte forme de energie, adecvate actualelor pretentii ale societatii.
In calitatea lor de combustibili fosili, carbunele, petrolul si gazul natural si-au adus din plin contributia la dezvoltarea lumii industriale. O serie de stereotipuri recente tind sa colporteze in mare masura partile urate ale zestrei lor, formuland in forta diverse capete de acuzare. Ca sa iesim dintre prejudecati, e cazul sa ne amintim si ce reprezinta cu adevarat aceste traditionale materii generatoare de energie. In primul rand sunt relativ ieftine si, in ciuda unor alarme cu priza la opinia generala, rezervele lor din pamant raman inca departe de epuizare. Puterea li se degaja cu usurinta, doar prin ardere, ceea ce simplifica problema tehnologiilor menite s-o transforme in energie electrica. Cu tot efortul pretins de functionarea unor exploatari miniere sau de forajele la mari adancimi, combustibilii acestia rezultati din descompunerea geologica a plantelor si animalelor sunt mai ieftini decat alte forme de energie. Atat carbunele, cat si combustibilii lichizi se transporta usor si cu preturi acceptabile pe calea ferata. Pacura, benzina si propanul lichefiat pot fi distribuite convenabil, fara complicatii, ceea ce deschide unui imens numar de consumatori accesul rapid si comod spre aceste resurse energetice.
Partea cea mai neplacuta a utilizarii lor este masiva poluare atmosferica pe care o produc, prin ardere, combustibilii fosili. Specialistii spun ca o singura termocentrala lanseaza in aerul de deasupra ei, anual, miliarde de tone de dioxid de carbon, zece mii de tone de dioxid de sulf, tot atata oxid de azot, aproape o mie de tone de oxid de carbon, precum si mercur, arsenic, plumb, cadmiu, chiar si uraniu in cantitati mai mici. Iar daca asa ceva se intampla intr-un singur caz, ne putem inchipui ce rezulta din insumarea activitatii zilnice a tuturor termocentralelor si a celorlalte fabrici si uzine care functioneaza pe baza arderii carbunelui in cuptoarele lor cu foc continuu. Produsii toxici rezultati din combustie, si pe care in parte i-am enumerat mai sus, genereaza diverse neplaceri, de la cele marunte, precum durerile de cap, pana la bolile respiratorii si de inima, la cancer, acestea din urma, cumulate in timp, conducand la moarte prematura. Asta in ce-l priveste pe om, initiatorul direct si sustinatorul constant al activitatii amintite. Dar consecintele nefaste ale arderii masive de combustibili fosili se raspandesc pana departe in spatiu si timp. Dioxidul de carbon este principalul agent de incalzire globala, iar dioxidul de sulf se face vinovat de aparitia ploilor acide care, purtate de vant, distrug vegetatia chiar si la mare distanta de focarele dovedite ale poluarii atmosferice.
Din atmosfera, degradarea se propaga, asadar, asupra intregului mediu inconjurator. Unii dintre combustibilii fosili mai sunt si extrem de inflamabili, un accident in depozite producand incendii catastrofale. Iar accidentele survenite in timpul transportului pe conducte sau cu petrolierele-gigant lasa de fiecare data in urma mari suprafete de pamant sau de apa contaminate. Am spus mai inainte ca, in ciuda unor convingeri alarmiste, rezervele subterane sunt inca suficiente ca sa asigure confortul termic al contemporaneitatii noastre si al altor catorva generatii. Dar combustibilii fosili au marele dezavantaj ca, odata arsi, nu se mai refac. Ceea ce inseamna ca, intr-un viitor oarecare, resursa asigurata astazi de ei va disparea totusi din rezervoarele planetei. Biologii ne asigura ca acesti combustibili se produc in continuare, deci si in prezent. Numai ca ritmul in care ii consumam este de o suta de mii de ori mai rapid decat cel in care se formeaza ei. In aceste conditii, problema energiilor alternative incepe sa se puna din ce in ce mai acut, iar faptul ca lumea noastra se arata preocupata de subiect este un lucru cat se poate de pozitiv.
Poluarea atmosferica a devenit o sfidare, incalzirea globala reprezinta o sfidare inca si mai mare, cu consecinte incalculabile si, in orice caz, transferate asupra viitoarelor generatii de oameni si asupra intregii vieti de pe Pamant. Ca sa i se stavileasca efectele, raul trebuie curmat de la radacina, iar asta nu se poate face decat printr-o ampla revolutie tehnologica. La o lume mai curata, cum pretind ecologistii, s-ar putea ajunge prin sistarea treptata a traditionalului consum de combustibili fosili si trecerea masiva la productia de energie neconventionala, provenita din exploatarea caldurii solare, a vantului, a valurilor si a resurselor nucleare. Toate aceste solutii isi au adeptii lor, au aparut deja centre si grupuri de consultanta pentru intreprinzatorii dornici sa se implice.
Dar, mai trebuie spus, au aparut si grupurile de presiune care si-au inscris in program, ca obiectiv fundamental, o rezistenta tenace la extinderea industriilor energetice alternative. Sau macar a unora dintre ele.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
