Nu stiu daca am facut inventarul complet al bondarilor prinsi in insectarul Leontinei, al intregului bazait erotoman de aici, insa prea putin importa numarul. La urma urmei, ca la Mantys religiosa, nu posesivul masculin conteaza, ci statutul de victima... imperiala al receptacolului feminin.
"Stiam ca trebuie sa plamadesc aceasta femeie, spune autorul, din amintiri murdare si visuri cu miros de cloramina pentru a scapa o data pentru totdeauna de ticalosiile mele de barbat si de toate neputintele si neimplinirile mele de ins duplicitar". Destul e ca femininul incarcat aici cu esente de Purusa, covarsitor la inceput, se dezumfla lamentabil pe parcurs tocmai din pricina vointei de supralicitare a romancierului. Pe masura ce i se aplica toata cohorta de mizerii, umilinte, compromisuri si agresiuni la care a fost supusa fibra romaneasca sub dictatura, Leontina ajunge oarecum echivalentul unei papusi gonflabile. Prescolar hachitos, cu tatal devenit puscarias din nevinovatia copilei, apoi UTC-ista din blazare cinica ("n-ai de ales, Tina draga, ii spune tatal, poate ca asta e sansa ta, trebuie sa te faci frate cu dracu, lumea merge inainte" etc.), intrata din calcul in marele aparat de partid ("temperamentul ei ambitios era facut pentru a sta in fata"), nepoata aprigului Anastase Ruzmanica (v. scena dur-simbolica de acuplare la inmormantare, p. 220 s.u.) se impregneaza de Sistem, practica prostituarea pana la autoanulare, in iluzia ca, erotizand, se sustrage presiunii mecanismului, pierde la mustata sansa expatrierii si intra, vezi bine, in vizorul capitanului Paraschiv, cel care-i demonstreaza ca, natural, se stie totul despre ea s.a.m.d. "In cele din urma semnase. Capitanul zambea. Isi mangaia plictisit un obraz. Era un barbat atragator, cu zambet cald, suspect de prezentabil. Era convinsa ca se va descurca. Si ca va reusi sa-i pacaleasca".
Odata cu aparitia capitanului, a Securitatii, a senatorului Bradet cu misiune de pregatit perestroika valaha, a filatorului raportor de la p. 275, o data cu abureala conspirativa din decembrie 1989, drumul la Cugir si uciderea, in final, a eroinei, toata hipnoza panvulvara de pana acum cade greu si putred in obsesiile de duzina ale plesitismului. Poate ca, mai stii, asta va fi fost un calcul anume al autorului, umilirea suprema a Tinei prin Leon. In ce ma priveste, cred mai degraba ca, fascinat, absorbit de personaj, Gheorghe Craciun a scapat-o din mana pe Leontina la un moment dat, n-a mai stiut ce sa-i faca psihanalitic, erotic-thanatic, si-n loc de un cinstit final de Ana Karenina a preferat un joc din gama John le Carre plus Quo vadis-ul lui Mihai Sin.
Oricum ar fi, Pupa russa este un roman cu stil si secvente de maestru. Intregul volet, unic in proza noastra, al Hildei cu echipa ei de manze in forfot (capitolele Imago, In taberna quando sumus, dar si Prorsus), stralucitoarea performanta parodico-prozodica a proletcultismului de la 285 s.u. (neegalata decat de frenezia estetizant-senzoriala de la 177), apoi rafinamentul detaliilor comportamentale, in special in zona corporalitatii infinitezimale (v. de ex. 50-51, toata scena Dorinei de la 100 s.u., ori simpla descriptie a mersului Tinei de la 155, cu "valul cinetic al pasului, frematarea torsului topita in cercul subtire al mijlocului, unda originara a miscarii reverbera in cupa pelviana, fesele ei se arcuiau, se leganau, se inaltau, pulpele vibrau curentate la intalnirea cu genunchii..." etc.), scena de sex cu Dorin Mares (198 s.u.) sau viata de asudata concupiscenta a birourilor de partid (541 s.u.) - te lasa nu o data fara suflare, te fac iute sa uiti si sa ierti excesele de la 213-215, de la 255 s.u., 291 s.u., 305-307, 317-319.
Hulpava Hilde: "... te atingea cu degetele ei electrice, te cuprindea in brate cu mormaitul ei lesbian, cu horcaitul ei dulce, Brunhilde, camerista medievala a halucinatiilor tale carnale, pedofila, gingasa, enorma supraveghetoare cu gesturi de pisica egipteana, monstrul cu cap de guster si sani de matroana romana isi desface aripile largi ale halatului si te cuprinde hulpav in caldura lor parfumata, gata de mistuirea completa".
Si istoria, la fel de lacoma si fara crutare: "In Republica Socialista Romania a venit vara. Oamenii muncii se duc la Amara. Noul plan cincinal da din coada. Holda va geme de roada. Ziarul nou aparut straluceste de curatenie si de cuvinte inaltatoare. Din uzine se scurg tractoare. Bunuri de larg consum pornesc la drum. E din nou dimineata. Asta da viata! Fusta colectivistei rade la soare. Nu sunt motive de-ngrijorare. (...) Televizorul fasaie fericit. Nimeni nu sta cu cracii in sus. E mult de produs..."
In sfarsit, pacat, numai cu titlul: intre papusa gonflabila a Occidentului si exuviile matrioscilor care-mi evoca severa formula a lui Virgil Ierunca ("Romania a ajuns o gubernie"), prefer europeana, flaubertiana formula: "Leontina sunt eu. Eu stiu ca in carnea fiecarei femei singure se afla ascuns un baiat, un barbat, un domn Leon care se teme de moarte. Hai Tina, nu mai plange in gand si spune daca poti: tu ai iubit vreodata pe cineva? Sau tu esti doar o biata fiinta de mucava?..."
*) Gheorghe Craciun, Pupa russa, Editura Humanitas, 399 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
