Tranziţia la secolul XXI
Computerele din zilele noastre depăşesc inteligenţa umană într-o largă varietate de domenii de nişă, cum ar fi şahul, diagnosticarea anumitor afecţiuni, cumpărarea şi vânzarea acţiunilor şi direcţionarea rachetelor balistice. Totuşi, în ansamblul ei, inteligenţa umană rămâne mult mai suplă şi mai flexibilă. Computerele sunt în continuare incapabile să descrie obiectele de pe o masă aglomerată de bucătărie, să creeze un scenariu de film, să lege şireturile, să facă diferenţa dintre un câine şi o pisică (deşi acest lucru, cred eu, devine fezabil cu reţelele neuronale actuale - simulări computerizate ale neuronilor umani), să perceapă umorul sau să îndeplinească alte sarcini, mai subtile, în
care excelează creatorii lor umani. Unul dintre motivele acestei disparităţi a capacităţilor rezidă şi în faptul că până şi cele mai avansate computere sunt în continuare, în comparaţie cu creierul uman, mai simple de aproximativ un milion de ori (cu unul sau două ordine de mărime în plus sau în minus, în funcţie de ipoteza folosită). Însă această disparitate se va diminua pe măsură ce vom înainta în prima parte a următorului secol (XXI, n.tr.). Computerele şi-au dublat viteza din trei în trei ani la începutul secolului XX şi din doi în doi ani în anii 1950, iar actualmente îşi dublează viteza la fiecare douăsprezece luni. Această tendinţă va continua, computerele urmând să ajungă la capacitatea de memorare şi la viteza de calcul a creierului uman înspre anul 2020. Atingerea complexităţii şi capacităţii de bază a creierului uman nu se va concretiza automat în imitarea de către computere a flexibilităţii inteligenţei umane. Organizarea şi conţinutul acestor resurse - softurile de inteligenţă - sunt la fel de importante. O abordare a imitării softului creierului se face prin retroinginerie - scanarea creierului uman (care va putea fi realizată pe la începutul secolului - XXI, n.tr.) şi, în esenţă, copierea circuitelor sale neuronale pentru realizarea unui computer neuronal (un computer destinat să simuleze un număr masiv de neuroni umani) de o capacitate suficient de mare. Există o multitudine de scenarii credibile privind atingerea de către o maşină a nivelului de inteligenţă umană. Vom putea pregăti şi dezvolta un sistem care să combine reţele neuronale masive cu alte paradigme, pentru înţelegerea limbajului şi realizarea de modele ale cunoştinţelor - inclusiv pentru abilitatea de a citi şi de a înţelege documente scrise. Deşi capacitatea computerelor din zilele noastre de a extrage şi de a-şi însuşi cunoştinţe din documente în limbaj natural este cât se poate de limitată, puterea lor în acest domeniu se măreşte rapid. Computerele vor putea să citească singure, înţelegând şi realizând modele de lectură, până în al doilea deceniu al secolului XXI. Pe urmă, o să putem lăsa computerele să citească toată literatura din lume, toate revistele, jurnalele ştiinţifice şi tot materialul disponibil. În cele din urmă, maşinile vor acumula singure cunoştinţe, aventurându-se în lumea fizică, extrăgând informaţii din întregul spectru al serviciilor media şi împărtăşind între ele cunoştinţe (ceea ce maşinile pot face mult mai uşor decât creatorii lor umani). Din momentul în care un computer va atinge nivelul de inteligenţă al omului, în mod necesar îl va şi depăşi în goană. De la conceperea lor, computerele au întrecut în mod semnificativ dexteritatea mentală a omului în privinţa capacităţii de reţinere şi procesare a informaţiilor. Computerul poate reţine perfect miliarde şi chiar mii de miliarde de fapte, în vreme ce pentru noi este un lucru mare dacă ţinem minte câteva numere de telefon. Un computer poate căuta într-o bază de date cu miliarde de titluri în câteva fracţiuni de secundă. Computerele pot împărtăşi foarte uşor stocul de cunoştinţe. Combinaţia de inteligenţă de nivel uman a unei maşini cu superioritatea inerentă a computerului sub aspectul vitezei, al acurateţei şi al capacităţii de împărtăşire a memoriei sale va fi formidabilă. Neuronii mamiferelor sunt creaţii extraordinare, dar noi nu le-am construi la fel. Mare parte din complexitatea lor este orientată în direcţia întreţinerii proceselor vitale, nu a capacităţii de manevrare a informaţiilor. Mai mult de-atât, neuronii acţionează extrem de lent; circuitele electronice sunt de cel puţin un milion de ori mai rapide. Din momentul în care un computer va atinge nivelul uman de abilitate sub aspectul înţelegerii conceptelor abstracte, al recunoaşterii modelelor şi al altor atribute ale inteligenţei omeneşti, el va putea să aplice această capacitate unei baze de cunoştinţe acumulate şi de om, şi de maşină. O reacţie obişnuită la afirmaţia că va exista un computer care va concura serios inteligenţa umană este respingerea acestei perspective, în special în baza examinării capacităţilor lui actuale. La urma urmelor, atunci când interacţionez cu computerul meu personal, inteligenţa lui pare limitată şi fragilă, asta în cazul în care chiar ar părea inteligent. Este dificil să-ţi imaginezi că un computer personal ar putea să fie dotat cu simţul umorului, să susţină o opinie sau să manifeste vreuna dintre celelalte calităţi atât de dragi gândirii omeneşti. Însă capodoperele tehnologiei de calcul nu sunt nicidecum statice. Actualmente, anumite capacităţi ale computerului care erau considerate imposibile în urmă cu două sau trei decenii au devenit un fapt obişnuit. Printre exemple se numără abilitatea de a transcrie precis vorbirea umană continuă, de a înţelege şi de a răspunde inteligent unor provocări ale limbajului natural, de a recunoaşte tipare în cadrul unor proceduri medicale cum ar fi electrocardiogramele şi analiza sângelui cu o acurateţe comparabilă cu cea a medicului uman şi, desigur, de a juca şah la nivel de campionat mondial. În cursul deceniului viitor (2001-2010, n.tr.), vom vedea telefoane cu opţiune de traducere care vor asigura, în timp real, traduceri vorbite dintr-o limbă în alta, asistenţi personali computerizaţi inteligenţi care să poată conversa, căuta şi înţelege rapid bazele de date ale lumii şi o mulţime de alte maşini dotate cu o inteligenţă tot mai mare şi mai flexibilă. În al doilea deceniu al secolului următor (2011-2020, n.tr.), va deveni din ce în ce mai dificil să se facă o distincţie clară între capacitatea inteligenţei umane şi cea a inteligenţei maşinii. Avantajele inteligenţei computerului în privinţa vitezei, preciziei şi capacităţii vor fi clare. Avantajele inteligenţei umane, pe de altă parte, vor fi din ce în ce mai greu de distins. Abilităţile programelor de computer sunt deja mai mari decât îşi dau seama mulţi oameni. Mi s-a întâmplat adeseori ca, la demonstrarea unor progrese recente, de pildă în domeniul recunoaşterii vorbirii sau scrierii, observatorii să fie surprinşi de nivelul atins. De exemplu, ultima experienţă a unui utilizator obişnuit de computer cu tehnologia recunoaşterii vorbirii este posibil să fie aceea a unui program de nivel sumar, încropit la repezeală, din urmă cu câţiva ani, care recunoştea un vocabular redus, având nevoie de pauze mari între cuvinte şi făcând în cele din urmă o treabă incorectă. Asemenea utilizatori sunt surprinşi apoi să vină în contact cu sisteme contemporane care pot recunoaşte fără greş vorbirea cursivă cu un vocabular de 60.000 de cuvinte, la nivele de acurateţe comparabile cu ale unei dactilografe umane. De asemenea, reţine că progresul inteligenţei computerului ne va lua prin surprindere. În chip de unic exemplu, gândeşte-te la încrederea pe care o manifesta Garry Kasparov în 1990, anume că un calculator nu va ajunge niciodată să-l înfrângă. La urma urmelor, jucase cu cele mai bune computere, iar capacitatea lor de joc - comparativ cu a lui - fusese jalnică. Însă abilitatea computerelor de a juca şah a progresat permanent, câştigând câte patruzeci de puncte de rating anual. În 1997, Kasparov a fost bătut de un computer, cel puţin la şah. Au existat extrem de numeroase comentarii pe tema faptului că alte activităţi umane sunt cu mult mai dificil de imitat decât jocul de şah. Este adevărat. În nenumărate domenii - capacitatea de a scrie o carte despre computere, de exemplu -, computerele sunt în continuare jalnice. Însă, pe măsură ce acestea vor continua să câştige capacitate de calcul cu o rată exponenţială, vom avea şi în aceste domenii experienţa pe care a trăit-o Kasparov în privinţa şahului. Pe parcursul următoarelor câteva decenii, competenţa maşinii va rivaliza cu - şi în cele din urmă va depăşi - orice abilitate specială a omului ţi-ar trece prin minte, inclusiv minunata noastră capacitate de a ne plasa ideile într-o largă diversitate de contexte. Evoluţia este considerată o saga cu durata de un miliard de
ani, care a condus în mod inexorabil la cea mai mare creaţie a sa: inteligenţa umană. Apariţia pe Pământ, la începutul secolului XXI, a unei noi forme de inteligenţă, care poate să concureze şi, în cele din urmă, va putea depăşi în mod semnificativ inteligenţa omului va reprezenta un progres de o importanţă mult mai mare decât oricare dintre evenimentele care au modelat istoria omenirii. Va fi la fel de important precum crearea inteligenţei care a creat-o la rândul ei şi va avea implicaţii serioase asupra tuturor aspectelor activităţilor umane, inclusiv asupra naturii muncii, învăţării, guvernării, războiului, artei şi concepţiei pe care o are omul despre sine. Acest spectru nu este încă prezent. Însă, odată cu apariţia computerelor care vor putea să rivalizeze cu şi să depăşească în complexitate creierul uman, va deveni evidentă şi capacitatea maşinilor de a înţelege şi răspunde la abstracţiuni şi subtilităţi. În parte, fiinţa umană pare a fi complexă tocmai datorită scopurilor sale interioare aflate în concurenţă. Valorile şi emoţiile reprezintă scopuri care vin adeseori în conflict unele cu altele şi sunt un produs secundar de neevitat al nivelurilor de abstracţie cu care ne confruntăm în calitatea noastră de fiinţe umane. Pe măsură ce vor atinge o complexitate comparabilă - şi apoi superioară - şi vor deriva, cel puţin în parte, din modele de inteligenţă umană, computerele vor recurge şi ele în mod obligatoriu la scopuri cu valori şi emoţii implicite, chiar dacă nu neapărat la aceleaşi valori şi emoţii ca omul. Vor rezulta numeroase probleme filosofice.
Computerele gândesc sau doar calculează? Pe de altă parte: fiinţele umane gândesc sau doar calculează? S-ar părea că creierul uman respectă legile fizicii, prin urmare trebuie să fie o maşină, chiar dacă o maşină complexă. Există vreo deosebire între gândirea umană şi gândirea maşinii? Pentru a formula întrebarea altfel, din momentul în care computerele vor fi la fel de complexe precum creierul uman şi vor semăna cu acesta sub aspectul subtilităţii şi complexităţii gândirii, va trebui să le considerăm conştiente? Această întrebare este dificil chiar şi de formulat, iar unii filosofi cred că este nesemnificativă, în timp ce alţii susţin că e singura întrebare semnificativă din filosofie. Este o întrebare ce se pune, practic, încă de pe vremea lui Platon, însă, odată cu apariţia maşinilor care vor poseda într-adevăr voinţă şi emoţie, va deveni tot mai presantă. De exemplu, dacă cineva îşi scanează creierul cu ajutorul unei tehnologii noninvazive a secolului XXI (cum ar fi scanarea avansată cu rezonanţă magnetică) şi îşi descarcă mintea în computerul personal, "persoana" care apare în maşină prezintă oare aceeaşi conştiinţă ca persoana care a fost scanată? Este posibil ca acea "persoană" să te implore să o crezi că a crescut în Brooklyn,
a urmat colegiul în Massachusetts, s-a aşezat pe masa scanerului de aici şi s-a trezit în maşina de acolo? Pe de altă parte, va admite persoana care a fost scanată că persoana din maşină îi împărtăşeşte cu adevărat antecedentele, cunoştinţele, amintirile şi personalitatea, sau va spune că este un impostor, o persoană diferită? Chiar dacă ne limităm discuţia la computere care nu sunt derivate direct dintr-un anumit creier uman, acestea vor părea să aibă tot mai mult propriile personalităţi, manifestând reacţii pe care nu le vom putea eticheta decât ca emoţii care îşi formulează propriile scopuri şi obiective. Vor părea să aibă propria voinţă. Vor pretinde că au experienţe spirituale. Iar oamenii - cei care vor continua să folosească neuroni pe bază de carbon - le vor crede. Avem adeseori ocazia de a citi predicţii referitoare la o multitudine de tendinţe demografice, economice şi politice care ignoră în mare parte impactul revoluţionar al maşinilor dotate cu propriile opinii şi obiective. Cu toate acestea, trebuie să reflectăm la implicaţiile apariţiei graduale, dar inevitabile, a adevăratei competiţii pe întregul spectru al gândirii umane ca să înţelegem lumea ce ne aşteaptă.
Din volumul cu acelaşi titlu, în pregătire la Editura Paralela 45. Traducere din limba engleză de Bogdan Chircea
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
