Artistul tunisian Nja Mahdaoui a expus recent la Muzeul de Arta din Cluj o selectie de lucrari sub genericul Limba si limbaj. Opera sa acopera o diversitate impresionanta de genuri: de la grafica si tapiserie la sculptura si arta monumentala, trecand mult dincolo de granitele artelor vizuale. Grafemele alfabetului arab sunt metamorfozate in creatia lui, fie ca e vorba de performance, instalatie, grafica, decorarea unor creatii vestimentare sau chiar a avioanelor. Distins cu numeroase premii si medalii ale celor mai importante bienale si concursuri internationale, membru al juriilor UNESCO, Nja Mahdaoui este astazi unul dintre artistii contemporani doriti pe simeze de marile muzee ale lumii.
- Spuneti mereu ca sunteti african si arab. Aceasta e marca dumneavoastra identitara, dar si marca unei opere pe care ati expus-o la Cluj. Care e importanta cuvantului scris in cultura araba si cum se sublimeaza el in opera dumneavoastra?
- Sunt tunisian, nascut in plina Mediterana. Ma declar african, mediteranean si arab. Ma consider insa cetatean al lumii, in sensul in care Mediterana a fost dintotdeauna leaganul culturii. De aceea, Tunisia e un spatiu plural, multicultural. Eu apartin culturii arabe, fundamentata pe credinta islamica, o credinta care a venit sa completeze cele trei religii monoteiste. Or, intreaga cultura islamica se bazeaza pe un singur cuvant: lectura. Primul cuvant pronuntat in cultura islamica este "Citeste!" si a fost adresat Profetului de catre Ingerul Gabriel. Iar atunci cand esti fiul unei astfel de culturi, ai un simt innascut al literei. Raportul meu cu scrisul este unul de ordin cultural, metafizic si spiritual. Lucrez cu literele pentru forma si nu pentru continutul lor. Creatia mea nu este doar scriere. Ea apartine domeniului artelor plastice, nu transcrierii repetitive a unor fraze sau cuvinte lizibile. Nu sunt un caligraf. Toata munca mea e un proces intentionat si consta in demersul plasticianului de a folosi literele pentru frumusetea arhitecturii lor. Daca punem litera langa litera pentru a scrie "Cluj" sau "Tunis", semnele asezate unele langa altele dispar in favoarea sensului cuvantului. Eu ii spun cuvantului: e momentul sa te odihnesti. In opera mea nu mai e vorba despre scriere. Fiecare litera, cu personalitatea ei, devine un element pe care il recompun intr-o alta arhitectura. Prezint o opera care paraseste inchiderea intr-o limba data si care va atinge universalul prin interogarea asupra a ceea ce numim vecinatate, a structurilor si a spatiului geografic din care provin aceste grafeme. In lucrarile mele, litera este libera, parasesete spatiul geografic al unei anumite culturi.
- Grafia literelor arabe privilegiaza acest tratament al scriiturii?
- Scrierea araba s-a dezvoltat in multiple scoli. Cei ce s-au ocupat de caligrafie au calatorit foarte mult si de fiecare data au reusit sa reflecte in scrisul arab rezultatul intersectarii cu alte culturi. Arabii care s-au stabilit in Spania au adoptat si adaptat cultura, tehnica si arhitectura zonei. Aceeasi atitudine au avut-o si cei care au calatorit in Persia sau in Turcia. De fiecare data, s-a petrecut metisajul cu celelalte culturi, fapt ce a dus la diversificarea scolilor de caligrafie araba. Bogatia celor mai importante asemenea sapte scoli si apoi a celor treisprezece de muzica rezida tocmai in faptul ca fiecare contact intre ele a produs noi schimbari. Sa nu uitam ca in Tunisia, in orasul Kerouan, intre secolele VIII si X, existau mai multe scoli de caligrafie, care au raspandit invataturile lor in intregul Magreb si au ajuns pana in Andaluzia. Aici vorbim de universalitate si nu de inchidere, vorbim de contacte care au contribuit la imbogatirea altor culturi. Ceea ce inseamna ca scrierea araba a avut de a face nu cu o inchidere in sine, ci dimpotriva. Maimonides, in plina varsta de aur a Spaniei, gandea in ebraica si scria in araba. Arta nu trebuie sa uite de aceasta interactiune a culturilor, ci sa o reflecte. Sa o reflecte nu pentru a o repeta, caci imitatia si repetitia ucid litera, fapt sinonim cu inchiderea. Inchiderea in sine inseamna autodistrugere. Fiecare cultura trebuie sa exprime specificul regiunii din care provine, dar nu poti evolua inchizandu-te, ci mergand in paralel cu celelalte culturi.
- Expozitia de acum e o mica retrospectiva. Vedem de la lucrari de grafica aproape abstracte, la creatii care reflecta interactiunea dintre culturi, semnate in tandem cu un alt artist, canadian sau german.
- Cu expozitia de acum, aduc un omagiu primei mele profesoare de arta, de la Academia Santa Andrea din Roma, doamna G. Frunza. Cand a aflat ca imi place Brancusi, mi-a cerut sa privesc Coloana infinitului. Daca va uitati cu atentie la lucrarile mele, veti vedea ca litera poate reprezenta si ea infinitul. Cel care stie sa imi citeasca opera va gasi in ea infinitul, dar si urme ale gandirii lui Kandinsky si Paul Klee.
Nu am venit in Romania din intamplare, ci gratie Centrului Cultural Francez. Eu sunt un tunisian care, gratie prietenilor mei francezi, ii descopar pe prietenii din Romania, care la randul lor imi descopera opera. De aceea mi-am propus sa discut o tema care ma preocupa, Limba si limbaj. Acum am sansa sa folosesc limba franceza ca intermediar intre mine si cultura romana. Repun astfel in discutie ceea ce ma intereseaza in arta: metisajul cultural. Oare limbajul vorbit si cel artistic au limite? Am adus la Cluj gravuri realizate impreuna cu un coleg canadian cu care am facut ceea ce s-ar putea numi o opera intersectata. Am impartit aceeasi foaie de hartie si mi-am pus intrebarea daca e posibil sa coabitam pe aceeasi suprafata, vorbind in tot acest timp o limba intermediara, franceza. Apoi, am invitat un artist din inima Europei, din Germania, cu care am facut aceeasi experienta, am lucrat pe aceeasi foaie de hartie. De data aceasta nu aveam o limba intermediara de comunicare. El nu vorbea nici araba, nici franceza sau italiana. Eu nu vorbesc germana, asa ca am folosit arta ca limbaj al comunicarii.
- In Europa avem ideea preconceputa ca Islamul e o lume inchisa. Opera dumneavoastra vorbeste insa despre sensuri universale relevate de specificul scrierii arabe. Ce a reiesit din metisajul culturilor, raportate la valorile Islamului?
- In Europa se spune uneori ca achizitiile in cultura se datoreaza arabilor, care au tradus totul din clasicii greci, mai putin teatrul. Eu refuz sa spun ca stramosii mei au facut asta sau asta... Stiu cat de importante au fost miscarile migratorii si ce au adus ele in cultura. Dar oare e vorba de aporturi de la unul la celalalt, sau de aporturi create de unul impreuna cu celalalt? Arta are rolul de a demistifica, iar cultura nu se refera la raporturi materializate. Astazi, cultura favorizeaza complementaritatile. Avem nevoie unii de altii si avem nevoie de schimburi. Cand vorbesc de metisaj cultural, venind de pe malul Mediteranei, tin sa fac diferenta intre demarcare epistemologica si ruptura. Unii vorbesc despre ruptura, dar eu sustin ca e vorba de demarcare. Daca te demarci de celalalt, il poti iubi mai mult. Altfel, nu faci decat sa il copiezi. Pentru demarcare e nevoie sa mergi un timp in paralel cu altii, sa accepti schimburile si dialogul. Cultura in sine e formata din fluxuri si refluxuri ale schimburilor reciproce. Se vorbeste azi despre globalizare, dar sansa consta in diversitate. Numai astfel putem sa dominam materia, sa nu o lasam sa ne devoreze.
Interviu realizat de Oana Cristea Grigorescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
