"Sunt lucruri care ajung pentru prima data la Bucuresti, dupa o lunga perioada de izolare culturala a tarii noastre, spunea Mihai Oroveanu (citat de Mediafax) la vernisaj. Prezenta acestei expozitii la noi este un eveniment care se intalneste foarte rar. Aproape de nefacut in conditiile locale. Nimeni nu ar fi avut bani si este o manifestare care costa enorm."
Dispusa la parter, in sala-amfitrion a muzeului si pe o alee care surplombeaza la mezanin intregul ansamblu, expozitia este "altoiul" temporar in spatiul bucurestean nu al unei mladite, ci al unei intregi
paduri de sculpturi adunate de-a lungul vietii de catre genevezul Simon Spierer si donate in 2004, cu generozitate, Muzeului landului Hesse din Darmstadt, Germania. Cum cladirea institutiei pomenite se afla intr-un lung proces de renovare, colectia Spierer (Ein wald der Skulpturen) a calatorit prin Europa, facand pana in prezent bivuacuri la Sofia si Atena. Incursiune prin (aproape) tot ce a insemnat excelenta in sculptura secolului XX, breviar de arta moderna, dar si, in acelasi timp, expresie a gustului si afinitatilor elective ale colectionarului, aceasta selectie se deschide publicului ca o noua pestera a lui Ali Baba, una care, fara sa pretinda vreun "sesam" magic, ne indeamna sa credem ca toti suntem vrednici de ea. Comorile ei nu intimideaza prin nobletea materialelor, ci prin faima "artizanilor", nu prin stralucirea giuvaierurilor, ci prin harul celor care le-au inchipuit: Constantin Brancusi (prezent cu o Pasare in spatiu de mari dimensiuni, plasata central si care pare sa deschida carari iradiante spre celelalte piese), Julio Gonzales, Hans Arp, Max Ernst, Andre Masson, Mauro Reggiani, Henry Moore, Lucio Fontana, Alberto Giacometti, Fausto Melotti, Germaine Richier, Barbara Hepworth, Isamu Noguchi, Max Bill, Balthasar Lobo, Louise Bourgeois, Alicia Penalba, Kenneth Armitage, Cesar, Joannis Avramidis, Richard 
Stankiewicz, William Turnbull, Marta Pan, Anthony Caro, Vassilakis Takis, Herbert Peters, Arnaldo Pomodoro, Augustin Cardenas, Michael Croissant, Daniel Spoerri, Gunther Uecker, Bruno Romeda, Valeriano Trubbiani, Graham Williams, Vera Rohm, Jean-Louis Perrot, Laurent De Pury, Sebastien Kito, Harald Fernagu.
paduri de sculpturi adunate de-a lungul vietii de catre genevezul Simon Spierer si donate in 2004, cu generozitate, Muzeului landului Hesse din Darmstadt, Germania. Cum cladirea institutiei pomenite se afla intr-un lung proces de renovare, colectia Spierer (Ein wald der Skulpturen) a calatorit prin Europa, facand pana in prezent bivuacuri la Sofia si Atena. Incursiune prin (aproape) tot ce a insemnat excelenta in sculptura secolului XX, breviar de arta moderna, dar si, in acelasi timp, expresie a gustului si afinitatilor elective ale colectionarului, aceasta selectie se deschide publicului ca o noua pestera a lui Ali Baba, una care, fara sa pretinda vreun "sesam" magic, ne indeamna sa credem ca toti suntem vrednici de ea. Comorile ei nu intimideaza prin nobletea materialelor, ci prin faima "artizanilor", nu prin stralucirea giuvaierurilor, ci prin harul celor care le-au inchipuit: Constantin Brancusi (prezent cu o Pasare in spatiu de mari dimensiuni, plasata central si care pare sa deschida carari iradiante spre celelalte piese), Julio Gonzales, Hans Arp, Max Ernst, Andre Masson, Mauro Reggiani, Henry Moore, Lucio Fontana, Alberto Giacometti, Fausto Melotti, Germaine Richier, Barbara Hepworth, Isamu Noguchi, Max Bill, Balthasar Lobo, Louise Bourgeois, Alicia Penalba, Kenneth Armitage, Cesar, Joannis Avramidis, Richard Stankiewicz, William Turnbull, Marta Pan, Anthony Caro, Vassilakis Takis, Herbert Peters, Arnaldo Pomodoro, Augustin Cardenas, Michael Croissant, Daniel Spoerri, Gunther Uecker, Bruno Romeda, Valeriano Trubbiani, Graham Williams, Vera Rohm, Jean-Louis Perrot, Laurent De Pury, Sebastien Kito, Harald Fernagu. 39 de lucrari, cioplite, turnate, topite, slefuite, modelate, framantate; 39 de lucrari din metal, lemn, piatra sau sticla, care isi incep istoria, de-acum comuna, in 1927 (anul „Pasarii" tutelare a lui Brancusi) si si-o ispravesc in 2004, anul executarii „lemnului" lui Laurent de Pury.
Lipseste cineva important? Exista, cu siguranta, nume care ar fi binemeritat un luminis de soi in aceasta padure, dupa cum verticalitatea de ansamblu nu ar fi fost stirbita daca alte nume ar fi lipsit. Important, cu adevarat, este gestul reunirii atator splendori, intemeiat de sentimentul ca arborii nu sunt pur si simplu asezati laolalta, ci pusi sa creasca impreuna cu o parte din sufletul saditorului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
