Veroniki Art ataca aceasta "rentrée" (colectia ispitirilor detoamna din galerii!) cu o tema* foarte elastica. Pe cât degeneroasa, pe atât de riscanta. In afara de nostalgie, propunerea"Memoria locului" emana si un parfum greu de provocare. Fiindcaeste un pariu anevoios. Misiune in(te)grata. Pentru filosofi, ca sipentru artisti (aproximând mirarea ca ei apartin, totusi,normalului omenesc!). Sa afle cum stam cu asezarea in lume. Uniin-au izbutit nici macar in timpul vietii, daramite apoi. Dar, cutoate juramintele fiecaruia, precum ca totu-i asa, si nu altminteri(!), adevarul e in alta parte. La Marele Ordonator al Lucrurilor,in rang de Dumnezeu. Ascuns in buzunarul Sau cu vointe. Cât desprenoi, ce sa spunem? Doar ca suntem cu totii o mâna de diletanti.Adica, stam deoparte si, calare pe punctul de vedere etimologic, nedelectam!
Insa artistul, daca tot l-am luat la rost (adica, iarasi laetimon, ii masuram "rostul" mintii, ecartamentul dintre firelememoriei!), prezinta un mic avantaj fata de filosof. Spre deosebirede gânditor (sigur, si acesta la rândul lui are dreptate: "dieGedanken sind frei"!), nu izbeste subiectul cu premeditare, nu-l dacu capul de peretii unui program alcatuit cu grija. Nu-si propune:"Astazi voi transfigura artistic locul "X" din tot ceea ce tinminte de când eram eu mic!". El doar (co)memoreaza. Locul lui inlume este suma (sau chintesenta, uneori!) locurilor pe care el le-avizitat intr-o viata. Nu cu scoala, ci cu encefalul. Mai exact, culobul lui cronotopic. Acela care, de altfel, ii inmâneaza in ultimainstanta si certificatul de libertate.
Invitatii de la Veroniki Art sunt toti oameni maturi. Deci, auamintiri. In plus, ei nu se joaca de-a vizitatorul in timp sispatiu. Ei chiar fac dovada ca au fost "Atunci" si "Acolo".
Santierul arheologic deschis de Ana Asavei Pietraru are dreptcentru "Casa cu amintiri a bunicii", in jurul caruia graviteazaplaneta copilariei. De aceea, pictura ei are volum, este puternica,tusele sunt solide, pasta creste precum aluatul, totul parca pentrua sustine atributul necesar al indelebilului. Pe partea cealalta,toposul fabulos strafamilial, cu elementele sale de baza - foc,pamânt, vegetal - este nu numai reprezentarea viguroasa aaleanului, dar si un filtru. O sursa de purificare. Prin obiecteledin acest univers domestic (recurenta focului din vatra, de pilda,e aproape obsesiva!), se sustine perfect conceptul de curatenie avietii si a mintii. Corolar: criza artistei curioase s-a dovedit oreusita.
Elena Gabriela Draghici da impresia ca de-abia are timp sa-sisemneze viziunile. Atât de rapide sunt ele; niste efleurari, defapt, ale unor stari emotionale sau de solemnitate ce au sufocat-ocând si când, fara preaviz. De aceea, cromatica acuarelei sale (pecare continuam s-o credem ca fiind cea mai potrivita cale pentru aatinge rapid vesnicia clipei de nalucire!) este aparent difuza, caun vis al locului. Care insa, paradoxal, nu fragilizeaza, ciconfera soliditate constructiei "vizitate". Uneori având substratcultural (Sibiul arhaizat superb!), alteori nu (ciclul "dealurilor"sau "Curtea lui Ioachim"!). Insa in ciuda efemerului, care ar puteaindemna la indisciplina, amintirile artistei sunt asezate, molcome,cumsecade. Nu dau navala. Si, odata semnate, ele se eternizeazaimbietor.
Maestrul Marin Gherasim isi permite. Nu numai sa aiba maimulte pomeniri de locuri in timp, dar sa le si rafineze, sa lecelebreze, sa le distileze si sa le picure pe alte coordonate decâtcele geostationare obisnuite. "Omul a devenit om prin pastrareamemoriei ontologice a faptului de a fi primit inca de la inceputlumina Divina care lucreaza in el. Fara aceasta lumina, omul si-arpierde esenta." - crede artistul. In folosul celor care suntdispusi sa-l asculte, in timp ce el mestereste la puritateaabsidelor sau ii evoca si omagiaza pe martirii crestini aispatiului spiritual autohton. Fara de al caror pathos in credinta,lumea noastra ar fi fost infasurata intr-o rectangularitate atroce,ca o pedeapsa. Si-asa!...Identitatea vietii noastre inseamna laMarin Gherasim, de fapt, fixarea in mit a privilegiului de a fi."Suntem câta memorie a lucrurilor esentiale avem!" - ne murmura laureche maestrul. Dupa care, isi vede mai departe de mitocoseala luila arhetipuri.
Aureliu Razvan Ionescu are memoria marita. A atins dejavaloarea de 8.000(!). De la pitorescul "picior de plai" sau "gurade rai" (sigur ca le-a bagat si pe ele in seama, e neindoios, numaica nu le-a lasat asa, de capul lor, ci le-a topit in noileviziuni!), a trecut granita, pasind usor in zona simboluriloranterioare. A civilizatiilor sandvicizate. "Se spune ca primeleorase ar avea o vechime de 8.000 de ani, asadar, multe straturicare s-au asezat au facut ca noi sa vedem astazi emotional aceastaimplacabila realitate" - considera artistul ca justificate aceste"tarâmuri" personale. Tablourile sale nu sunt de la Directia"Arhitectura" a primariei. Imaginea ciclului "Orase regasite-Orasesuprapuse" e nepamânteana. Are o grosime luminiscenta. E pentruprima oara când intre ceea ce a existat si ceea ce vede el,artistul pune, cu rabdare, opt mii de straturi de lumina. AureliuRazvan Ionescu este autorul celui mai tulburator si fascinant PlanUrbanistic Temporal!
George Paul Mihail e suparat rau. Pe dezordinea lumii. Pe ceeace exista fara sa fi trecut prin aprobarea minutiei sale. Exagerândcu masura, putem spune ca tot ceea ce nu este filigranat de artistnu are dreptul la existenta. George Paul Mihail este un bijutieriesit cu penita in Piata Mare. Este un orfevru capabil sa refaca pehârtie tot ceea ce-i cade maiestuos sub ochi: palate, catedrale,piete, biserici, castele. Si, care, daca li se pune in fataimaginea, isi recunosc culpa: "Da, eu sunt, Stavropoleos!...Eu,Voronet!...Eu, Curtea de Arges!...Eu, San Marco!...Eu, Cazinoul dinConstanta!...Eu, Castelul Peles!...Da, noi suntem, cu toatele,aidoma!...Ca o boala de nervi egala cu noi insene!". Pe lângalucrarile lui trebuie sa treci mimând nonsalanta. Caci, daca teopresti si te uiti cu atentie la ele, s-ar putea sa recurgipoliticos la acea faimoasa remarca nationala: "Asa ceva nuexista!". Opera lui George Paul Mihail nu este atât de patrimoniu,cât de matrimoniu. Cu timpul. Care, contrar aparentelor, arerabdare cu duiumul.
Buletinul de analiza al lui Radu Oltean e plin de contradictiice dau de gândit. S-a nascut la Bucuresti, dar a scotocit cu ochiisi creionul toate maruntaiele Ardealului. A terminat Arte Plastice,dar trei ani de zile a desenat etichete de detergenti, bere sisucuri. Este un exemplar (de) artist tânar, dar manifesta atitudinimosnegesti, aplecându-se spre marturii din secolele 17, 18 si 19.In loc sa-si vada sanatos de arta pentru care a facut studii, l-apus naiba ca, intre 2001 si 2003, sa se imbolnaveasca definitiv deistorie. A ilustrat, la "Humanitas", trei carti tematice semnate deNeagu Djuvara. S-a amorezat naprasnic de hartile vechi, decostumele militare antice si medievale, de planurile oraselortransilvane si de patrimoniul sasesc. Din aceste legaturineprimejdioase au iesit, de pilda, replicile planurilor deodinioara ale unor orase precum Bucuresti, Timisoara, Cluj,Sighisoara, Brasov, Sibiu. In esenta, nu numai actul unei curajoasevoinicii de arta, ci si un melanj stralucitor de grafica, picturasi istorie. Daca ar fi trait in secolele pe care le iubeste asa detare, Radu Oltean ar fi fost in mod sigur mâna cu penel a unuiburgmeister destoinic.
*) Memoria locului, pictura-grafica (Ana Asavei Pietraru,Elena Gabriela Draghici, Marin Gherasim, Aureliu Razvan Ionescu,George Paul Mihail, Radu Oltean), Galeria Veroniki Art
amza_sebastian@yahoo.com
SEBASTIAN AMZA este pseudonimul de cronicar de arta al luiFLORIN TOMA, scriitor si jurnalist. Acesta este autor, printrealtele, al volumelor "Peisaj cu fluturi noaptea" - nuvele (1986),"Mostenirea Familiei Bildungsroman" - roman (2005), "Trei nuvelesexemplare" (in curs de aparitie), al editiei "Petru Comarnescu -KALOKAGATHON" (ingrijita impreuna cu acad. Dan Grigorescu) (1986),al unor carti de interviuri, precum si colaborator al unorpublicatii din tara si strainatate.
IN IMAGINI:
3. Elena Gabriela Draghici - Strada veche in Sibiu; 2. AnaAsavei Pietraru - Printre scânduri; 3. Ana Asavei Pietraru - Soba;4. Marin Gherasim - Memoria absidei albastre; 5.Marin Gherasim - Reconstruirea absidei; 6. Aureliu Razvan Ionescu -Orase regasite, orase suprapuse; 7. George Paul Mihail - CastelSant'Angelo; 8. Radu Oltean - Orasul Sighisoara
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
