EVENIMENT / Nasterea, moartea si invierea Bucurestilor

In definitiv, de ce nu ar fi valabile respectivele opinii?Terenul este atat de virgin… Mai mult, mahalaua Dobroteasa,decretata de Papazoglu ca fiind radacina Bucurestilor, seinvecineaza, sau mai bine spus se invecina, cu mahalaua Popescului,mentionata in cele mai vechi documente privitoare la oras. Este,prin urmare, si un sambure de adevar in parerea batranului colonel.Poate ca in negura vremurilor cele doua mahalale or fi fostinfratite, cine stie?...

Ar mai fi de stiut daca asezarea se confunda cu "cetatea" orise delimita de ea. Gandind logic, ar fi trebuit sa coexiste douaentitati separate natural sau prin zid, palisada etc. Curtea nusuporta osmoza, cel mult tolera invecinarea cu poporul de rand.Arheologii au stabilit ca in aceasta problema nici Bucurestii nu auconstituit o exceptie. Asadar Curtea Domnului - numita in 1368, pevremea Domnului Vlaicu, "Cetatea Dambovitei" - era una, iar targulalta, dezvoltarea lor urmand trasee complet separate.

Asemenea oraselor grecesti si romane, si Bucurestii au avut unfondator, pastor sau nu, fapt care ma pune pe ganduri: cat de vechieste acest oras? Sa fie una dintre "cetatile" getice imposibil delocalizat pana astazi? Numele "Bucur" este, se pare, de originetraca si intrebarea e: cum ar suna el in vechea elina sau cum afost perceput ori tradus de istoricii si geografii din Antichitatesi chiar pe vremea hunilor ori a gotilor? Nu sunt speculatii,problema "existentei" unei toponimii este o chestiune serioasa,rezolvabila insa doar de lingvisti. Cu siguranta, numeroase dintretoponimiile cu origini netrace, nelatine sau neromanesti suntsimple traduceri cumane, slave, maghiare si asa mai departe. Asa sastea lucrul si in cazul Bucurestilor? Posibil. Traditia orala, careconserva mai mereu un sambure de adevar, pomeneste de un fondator,caz destul de rar in epocile ulterioare Antichitatii, mai cu seamapentru capitalele europene, iar cuvantul "bucur" provine din traca,fiind tradus prin epitetul "frumos"…

Pe de alta parte, nu-mi este deloc limpede cum a putut acestcuvant sau nume sa dea forma Bucuresti. Cetatea lui Bucur e una,Cetatea Bucuresti e altceva. Doar daca Bucur s-a numit Bucurescueste posibila transformarea in Bucuresti si atunci numai in formade plural, deci privind familia cu numele Bucurescu. Fondatorul s-ofi numit Bucur, nimic de zis, insa el a avut o familie, care intimp si-a adaugat un "escu", ca si vecinul Popa, devenitPopescu.

Tinand seama de originea si, implicit, de vechimea "numelui"Bucur, transformarea mi se pare verosimila; sa nu ignoram, in plus,ca pe aici au trecut si slavi, care ne-au lasat mostenire aceastaformula onomastica de dativ plural. Ca fenomenul "filologic" s-apetrecut cu mult timp in urma, poate inaintea "descalecatului", imiapare atat de evident, incat consider o pierdere de vreme punerealui sub lupa. Vreau sa subliniez altceva si anume ca Istoriaromanilor ne indica un fapt peste care nu se poate trece: numainumele mosiei conta; in foarte multe cazuri, numele mosieisupravietuia familiei… Bucur, razboinic get, voievod de vale oricioban, nu a avut doar o familie, ci si o mosie pe acestemeleaguri, o mosie cu un catun de vreo 10-20 de bordeie. Asezata incalea Domnilor de la Curtea de Arges, de la Campulung sau de laTargoviste, cand acestia coborau pe vaile Argesului sau Damboviteicu treburi spre Dunare, mosia si catunul sau au devenit importantepentru ei, dar si pentru negustori, care urmareau indeaproapedrumurile domnesti, mai sigure in mijlocul imensului Codru alVlasiei. Presupun ca, pe langa o casa domneasca, au aparut sihanuri pentru adapostirea pe timp de noapte sau de vreme ostila.Asa trebuie sa se fi urnit istoria orasului. Langa mosia familiei"eroului" fondator, situata - de logica - la confluentaDambovicioarei cu Dambovita, a aparut mosia unui popa, care a fostsi prima amintita in documente… Iata cum, fara sa vreau, ma intorcla Papazoglu. Pedeapsa dumnezeiasca!

Mai mult ca sigur, importanta strategica - in confruntarea cuostile otomane - si comerciala, targul si Curtea fiind aproximativla mijlocul distantei dintre capitala subcarpatica si Dunare, aucrescut cu mult in rastimpul dintre domniile lui Vlaicu Voda siVlad Tepes. Catunul Bucurestilor, transformandu-se in mahala siapropiindu-se de Curtea Domneasca prin inglobarea altor catune, aimpus schimbarea numelui "cetatii", acum numita "CetateaBucuresti". Este o supozitie bazata pe rezultatele cercetarilorarheologice cuprinse in volumul "Bucuresti", editat in 1954. Inceea ce priveste importanta asezarii pentru domnie, sa remarcamnumarul - in crestere continua - de biserici si de manastiri ziditede domni si de boieri, aspect ce merita cercetat indeaproape. Dacade la Vlaicu, Mircea cel Mare si Vlad Tepes au ramas putine urme,asta se datoreaza incendiului provocat de Sinan Pasa, care aprefacut in cenusa orasul, Curtea si cele 22 de biserici existentela 1595. Nu cred ca gresesc considerand ca bisericile cele maivechi din oras au fost ctitorite cu un secol, chiar doua, inaintede recladirea lor ulterioara, in unele cazuri - de ex. ManastireaSf. Troita - ele fiind inconjurate si cu chilii pentru calugari.Cetatea si targul Bucurestilor erau in plina inflorire pe timpullui Tepes si nu avem nici un motiv sa ne miram ca domnul a emisdocumente aici, unde-i putea supraveghea pe otomani, iar nu in maidepartatul castel de la Targoviste. Este posibil ca si aici sa fiinaltat o padure de adversari trasi in teapa la umbra careia sa ficinat linistit, cum il vedem in gravura tiparita de sasi laStrassburg… Bravul domn, care a starnit admiratia lui Ivan celGroaznic si l-a inspirat pe Bram Stoker, a ramas in memoriabucurestenilor pentru eternitate. A fost prima persoana cunoscutapana in prezent care a mentionat numele "Bucuresti". Este vorba deactul emis la 20 septembrie 1459. O curiozitate: actul e semnat"Dracula"! Posibil sa fi facut si Tepes parte din OrdinulDragonului, altfel de ce s-ar fi semnat asa? Nu era un titlunobiliar pe care sa-l mosteneasca, iar el se afla in relatiistranse cu Mathias Corvin, suveranul acelui ordin…

Cum va fi aratat orasul inainte de distrugerea provocata deSinan ne putem face o vaga idee din insemnarile calatorului JacquesBogars: "Bisericile, manastirile si castelul din Bucuresti suntcladite din piatra si sunt frumoase". Ca manastirile si castelulerau cladite din piatra nu am nici un dubiu, tinand seama de epocasi de pericolul otoman, insa am unele indoieli ca si bisericile,exceptand-o pe cea de la Curte, erau din piatra. Multi ctitori demai tarziu mentioneaza in documente ca au recladit din zid cutarebiserica in locul celei de lemn, material aflat din belsug prinimprejurimi, spre deosebire de piatra. De asemenea, cele catevacatune adunate in jurul "castelului" vor fi fost, cu putineexceptii, o ingramadire de bordeie. Un conac-doua vor fi fost dinzid, dar cam atat. Pana la Sinan Pasa, Bucurestii vor fi avut, la odistanta rezonabila de "castelul domnesc", si cate o minastireintarita in fiecare punct cardinal, desigur, pe o inaltime. Ar fifost un sistem de aparare elementar, pe care gandirea logica maobliga sa-l presupun. Cat priveste dimensiunile targului, plecandde la numarul bisericilor, 22, vom avea 22 de mahalale, mai exact21, una dintre biserici deservind Curtea. Ca localitate medievala,Bucurestii se inscriau intre cele cu dimensiuni medii, ceea ce nu-iputin lucru. Din ce oare traiau locuitorii sai? Si astazimajoritatea ulitelor "orasului vechi" poarta numele unor meserii,mai precis ale unor bresle reprezentand o meserie. Scazand dinnumarul lor pe cele "evropenesti", evident mai noi, precumconfectionarea "sepcilor", ne putem face o oarecare idee vizavi deocupatiile "industriale" ale bucurestenilor, care nu ignorau, insa,muncile agricole si indeletnicirile din strabuni, ca pastoritul siapicultura. Inconjurarea Curtii Domnesti de breslasi se va fi facuttarziu, poate in epoca zisa fanariota, mai ales dupa inaltareaCurtii Noi, pana atunci, in conformitate cu uzantele respectuluicuvenit Domnului, Curtea fiind inconjurata de "conacele" inaltilorslujbasi. In orice caz, dupa "simptomul Sinan Pasa", e putinprobabil ca Bucurestii sa fi fost reconstruiti ca in trecut. Domniisi-au ridicat curti personale separate de cea veche, "palate",precum Serban Cantacuzino si nepotul sau Constantin Brancoveanu.Asemenea lor au actionat si boierii, care nu s-au sfiit sainnobileze mahalalele cele mai indepartate de Curte cu mandre caseconstruite in spiritul provinciei de obarsie, de unde sieclectismul arhitectonic al urbei, as zice "specificulBucurestilor", vizibil inca in fotografiile lui Angerer siSzathmari.

Cum am afirmat mai sus, dezvoltarea Curtii Domnesti a parcursun traseu complet diferit de cea a orasului (sau targului), infunctie de starea ei, de "nenorociri", de gustul ori de ambitiiledomnilor. Perimetrul fiind restrans si marirea lui preacostisitoare, nu trebuie sa ne asteptam la modificari radicale.Totusi s-au facut cu grija, pentru ochii straini si pentru inaltiiierarhi ai ortodoxiei veniti pentru obtinerea de diverseimputerniciri de la Domnul valah, care era si Domnul lor dupadisparitia bazileului de la Constantinopol. Un trimis al acestora,Paul din Alep, venit cu treburi la Matei Basarab, ramane uimit lavederea Curtii din Bucuresti, descriind palatul aparat cu intariride lemn in termeni entuziasti: "Acest edificiu e uimitor deelegant, cu aspect incantator si mult mai frumos si mai vesel decatCurtea din Targoviste"! Ce sa mai spui dupa asemenea apreciere?Doar ca, uneori, frumusetea cere sacrificii, suferinte, umiliri. Uniubitor de frumos si innoitor al "castelului" din Bucuresti,Grigore Ghica, a pus in lanturi 24 de boieri "neascultatori",inchizandu-i in turnul de la poarta, si le-a obligat sotiile sacare piatra si var cot la cot cu tiganii robi care lucrau lainfrumusetarea palatului… Sub Brancoveanu "frumosul" a luat o altaturnura, italienizata. Domnul a transformat casa lui PapaBrancoveanu intr-un palat somptuos, mai mare decat palatele de laMogosoaia si de la Potlogi, dar stilistic apropiat de ele. La fel aprocedat cu o casa apartinand Cantacuzinilor, prefacand-o in palat.In curtile acestora s-a ingrijit si de amenajarea unor gradini instil italian, pentru delectarea ochiului. A refacut si cateva vechibiserici si manastiri, pentru sfintirea carora a apelat la supusiisai patriarhi din Orientul ortodox. Bucurestii din epocabrancoveneasca vor fi aratat, pe ici, pe acolo, ca o urbe dincentrul Italiei! Nici dupa nenorocirea pierderii intaietatii inlumea ortodoxa, conferita de Sultan lui Petru cel Mare, si dupaurcarea pe tron a Mavrocordatilor, acestia ramanand credinciosimostenirii brancovenesti, orasul nu a suferit un recul. Doar Curteaa fost afectata, vicisitudinile urmand intr-o proportie geometricasi obligand voievozii, acum un fel de guvernatori ai Portii, saimagineze tot felul de surogate. Se poate vorbi chiar de o CurteDomneasca itineranta, ca in copilaria Evului Mediu. Cand un aprigdusman al fanariotilor a urcat pe tron, ma refer la Mavrogheni,Curtea era in paragina si orasul bantuit de hoti. Gasind vinovatipe grecii din Fanar, acesta le-a sechestrat averile si cu baniiastfel obtinuti a pus de s-a carpit palatul, pornind concomitent ocrunta prigoana impotriva tuturor spoliatorilor, de la fanariotipana la hotii de rand, pe acestia din urma nesfiindu-se sa-i tragain teapa. Vlad Tepes revenise in persoana unui fost pirat dininsulele Marii Egee! Acest om bizar, cel mai captivant dupa"Dracula", calatorea prin oras in vehicule trase de cerbi… A fostucis din porunca Sultanului pe cand lupta cu habsburgii pentruPoarta Otomana! Frumoasa rasplata. Dupa inlaturarea lui, labarierele Bucurestilor au aparut, din ce in ce mai frecvent,rusii.

Tarii venisera - se zicea - in postura de aparatori aiortodoxiei! In realitate urmareau, prin acapararea Principatelor,sa se apropie de Constantinopol si sa-l cucereasca in numeleortodoxiei. Politica Fanarului isi arata coltii. Dupa raptulBucovinei, cand rusii au dat o importanta mana de ajutorhabsburgilor, si al tinutului dintre Prut si Nistru, inglobat de eiin Imperiu, toti romanii au inteles ce vor rusii dincolo decuvintele ce-i indemnau la solidaritate pravoslavnica. Au priceputsi ca rusii sunt ajutati de fanarioti si de greci, mai vechiidusmani. In contra acestora boierii valahi l-au asmutit pe TudorVladimirescu, reusind sa obtina apoi de la Sultan izgonireaveneticilor. Nici un deceniu nu a durat eliberarea, dupa Pacea dela Adrianopol grecii revenind, dar in numar mult mai redus decatinainte de anul 1821. Rusii aveau nevoie de cozi de topor!

Epoca regulamentara ce a urmat s-a caracterizat printr-unaflux continuu de straini, oameni care au contribuit in mod decisivla inlaturarea islicelor si la modernizarea Principatelor, implicita Bucurestilor, in conformitate cu normele apusene. Mareamajoritate erau catolici, luterani, calvini si de religie mozaica.Orasul capata o noua infatisare, desi inca modesta. Focul cel Maredin 1847, ca orice dezastru, va contribui si el la procesul de"evropenizare".

O noua mentalitate isi face loc si ea va fi reprezentata demarea generatie pasoptista, care, obtinand Unirea Principatelor,inlaturarea suzeranitatii otomane si proclamarea regatului, ainscris pe Harta Europei un stat nou si european in sensoccidental. Carol I a venit nu doar cu numele, ci a impus o nouaidee urbana si edilitara, gustul pentru monumental. Amprenta lui seobserva pretutindeni in Vechiul Regat si cu precadere in Bucuresti.Dintr-o urbe situata la Portile Orientului, a devenit unacentral-europeana! Anii interbelici sunt caracterizati prinindustrializare moderata si un razboi estetic intre stilul zisneoromanesc si noile stiluri din arhitectura universala, regeleCarol II favorizand stilul universal, functional si lipsit dezorzoane. In cei zece ani de domnie a sa, Bucurestii au devenit denerecunoscut. Ocupatia sovietica de pana in 1958 s-a preocupat maimult cu eliminarea elitelor. Constructiile ramase indica un gradridicat de criza intelectuala, fiind fie copii dupa "capodopere"ale arhitecturii sovietice, fie maruntisuri impersonale. Nici subCeausescu nu s-au facut pasi importanti, desi invatamantul s-aimbunatatit semnificativ. Clivajul din anii dominati deChisinevschi si Nicolski, oamenii Moscovei si stapanii autoritariai sucursalei PCUS din Romania, eronat numita PCR, isi spuneacuvantul. Ceausescu a ridicat mii de blocuri muncitoresti si atat.Criticabil si condamnabil este aportul sau la modernizarea fortataa Bucurestilor, cand s-au sters de pe fata pamantului lacasurisfinte si cartiere intregi. Are, totusi, meritul de a fi incercatsa dea viata unor proiecte din timpul lui Carol II, precum metroulsi canalizarea Dambovitei, care au schimbat in bine chipulorasului. Dupa Revolutie, produsii invatamantului ceausist,superior calitativ, au avut unele realizari notabile, dar nefericitamplasate, precum Palatul Bancorex. Concomitent se remarca siinfestarea cu virusul innoirii, al unei innoiri dependente mai multde inginerie decat de arhitectura…

Izolat veacuri la rand de restul Tarii Romanesti prin aceea caa avut o dezvoltare de sine statatoare, Bucurestiul a fost integratabia in epoca lui Carol I, cand, desi a luat-o inaintea celorlalteorase, chiar cu mult, s-a mers pe o cale comuna tuturormunicipiilor. S-a bucurat de un regim preferential inca dedinaintea domniei lui Tepes, datorita amplasarii sale si, probabil,a Codrului Vlasiei, care, pana la a fi distrus pentru flotaotomana, a constituit un obstacol natural de luat in seama. A fostmai mereu "cealalta capitala", domnii stand mai mult aici decat incapitala oficiala. A devenit capitala la exact doua secole de laactul emis de Vlad Tepes, sub sceptrul lui Gheorghe Ghica, in 1659.O coincidenta stranie, desi mai stranie mi se pare condamnarea eila uitare!