...Plus teama, disperare si dragoste. Despre toate vorbeste, tulburator si de data aceasta, Alejandro Gonzalez Inarritu, dupa Amores Perros si 21 de grame. Liantul povestilor intretaiate aici este hazardul, cel care rastoarna in cateva secunde vietile mai multor familii, proiectandu-le in situatii grave, dureroase, chiar irezolvabile. In colaborare cu Guillermo Arriaga (din nou coscenarist, dupa cele doua pelicule mai sus-amintite, care alcatuiesc, de altfel, o trilogie, alaturi de Babel), Inarritu stie sa intersecteze logic si coerent nu doar cateva povesti, ci cateva lumi fundamental si vizibil diferite. Ceea ce leaga eroii, fie ei americani, mexicani, japonezi sau marocani, sunt trairile si reactiile lor in fata tragediei, pericolului, suferintei si instrainarii. Chiar umanitatea acestor gesturi, nici pe departe construita calofil, pentru a da bine pe film, ci surprinsa cu delicatetea sobra care il caracterizeaza profund pe regizorul mexican, reprezinta una dintre marile reusite ale peliculei. Dincolo insa de realismul cu care este urmarita surparea traseului initial al personajelor, Inarritu construieste o metafora, splendid pusa in imagini, a lipsei de comunicare acutizate intr-o lume care dispune de procedee tot mai sofisticate care o inlesnesc - cel putin tehnic. Parabola biblica a Turnului Babel este punctul de plecare al unui discurs subtil, dar foarte cald si familiar, in ciuda solemnitatii premisei. Conform Genezei, oamenii s-au apucat sa construiasca un turn pana la cer, prin care sa ajunga in Rai. Maniat pe trufia lor, Dumnezeu i-a facut sa vorbeasca fiecare intr-o limba diferita, iar oamenii, dezbinati, s-au imprastiat pe tot Pamantul, renuntand la constructie. Pornind de aici, Inarritu gloseaza cu subtilitate si ingeniozitate pe tema izolarii, folosind elemente simple si imagini de o expresivitate memorabila, cu ajutorul carora construieste un puzzle complicat si ravasitor. Un foc de arma in desertul nesfarsit... Stupoare, tacere, spaima, vina, haituire, remuscari, sange, durere, amintiri insuportabile, inconstienta, sfidare, nepasare, cruzime. Filmul avanseaza lent, printr-un mozaic de stari variate, care se schimba cu viteza ametitoare, in contrast total cu imobilitatea spectatorilor neputinciosi, nepasatori sau rauvoitori fata de dramele eroilor. In disperare de cauza, abandonati propriei dureri, acestia au - din pacate si din fericire - timpul necesar pentru a-si gasi resursele uitate necesare supravietuirii: iubirea, caldura, generozitatea, iertarea. Dincolo de pledoaria sa morala discreta si, tocmai de aceea, atat de miscatoare, Babel are insa o alta teza superba: limbajul cinematografic este singurul care ar putea recupera omenirea din aceasta izolare agravata, salvand-o. "Imaginile nu au nevoie de traducere, pentru ca declanseaza emotii umane universale. Filmul e cea mai apropiata varianta posibila de Esperanto", spune Inarritu, al carui film este memorabil nu doar prin regie, distributie - din care se detaseaza Brad Pitt, Rinko Kikuchi si Adriana Barraza -, imagine, muzica si scenariu (care i-au adus, printre altele, sapte nominalizari la Oscar), ci si prin faptul ca ilustreaza impecabil aceasta convingere.
Babel. Productie SUA, 2006. Regia: Alejandro Gonzalez Inarritu. Cu: Brad Pitt, Cate Blanchett, Rinko Kikuchi, Adriana Barraza, Gael Garcia Bernal, Koji Yakusho, Boubker Ait El Caid, Mohamed Akhzam, Elle Fanning, Nathan Gamble, Harriet Walter, Trevor Martin, Georges Bousquet. Premiera: 2 februarie. Distribuit de ProRom si Romania Film.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
