Robert Harris e un scriitor britanic de mare succes, născut în 1957, autor al câtorva volume foarte bine primite. Pwe larg am scris despre el în „Ziarul de duminică” cu prilejul apariţiei în româneşte a excelentului roman „Marioneta”, un roman ecranizat care i-a adus premiile César şi European Film Award pentru cel mai bun scenariu adaptat. Tradus în peste treizeci de limbi, Robert Harris face parte din Royal Society of Literature. Într-o seamă a cărţilor sale, Harris tratează probleme extrem de actuale . În „Marioneta” eroul este angajat de cel mai controversat prim-ministru al Marii Britanii pentru a-i scrie memoriile. Romanul de faţă*) pare să fie ecoul imenselor jocuri la bursă, care au dat peste cap economiile lumii.
Fost fizician la CERN, Alexander Hoffmann este creatorul de geniu al unui program revoluţionar, numit VIXAL, un algoritm care „gândeşte“ singur, învârtind pe pieţele financiare afaceri de miliarde de dolari. Practic, o maşină de făcut bani. Afaceri cu viteza gândului, într-o companie fără hârtii, doar cu computere, fără inventar, complet digitală. Hoffmann nu angaja pe nimeni fără doctorat în matematică sau fizică, iar tezele trebuiau să fie dintre cele mai bune; naţionalitatea şi abilităţile sociale nu aveau nicio importanţă pentru el, statul de plată arăta uneori ca lista participanţilor la o conferinţă despre sindromul Asperger a Naţiunilor Unite.
Principiul de la baza algoritmului este ingenios, dar simplu: în vremuri tulburi, cine inţelege mecanismul fricii poate prezice mersul pieţei. Cel mai mare duşman al raţiunii este frica – nimeni nu o ştie mai bine decât Alexander Hoffmann, omul care a făcut o avere din spaima altora. „De-a lungul istoriei, groaza a fost cea mai puternică emoţie din economie.(...) Concluzia noastră este că digitalizarea însăşi creează o epidemie de groază. După părerea noastră, creşterea volatilităţii pieţei este o funcţie a digitalizării.(...) Iar noi am găsit o modalitatea de a face din asta bani.”
Dar maşinăria care gândeşte, ca orice instrument de acest fel, scapă de sub control şi crează pe piaţă un haos fără precedent, cel mai negru coşmar al omenirii. Mai mult, inteligenţa artificială autonomă împiedică toate eforturile de a fi distrusă, îşi creează back-up încât continuă să funcţioneze, chiar dacă întreaga aparatură iniţială a fost distrusă. Finalul e de coşmar, aparatura nu mai are nevoie de oameni, toţi acei ultraintelegineţi programatori şi dealeri descoperă scris pe screensavere: „Compania viitorului nu va avea angajaţi. Compania viitorului nu va avea manageri. Compania viiotului va fi o entitate digitală. Compania viitorului e vie.”
În paralel cu scrierea acestui roman, apărut în 2011, aveau loc marile căderi de la bursele din toată lumea, colapsul unor economii, revoltele din Grecia. Hoffmann însuşi, într-o discuţie un cu partener, pune pucntul pe i:
„- S-ar putea ca VIXAL să ia nişte decizii care nu sunt în totalitate compatibile cu interesele noastre.
- Te referi la interesele companiei?
- Nu, vreau să spun interesele noastre. Ale oamenilor.
- Nu sunt aceleaşi?
- Nu neapărat.”
*) Robert Harris - Factorul groazei, editura Allfa, colecţia Strada Ficţiunii, bestseller. Traducere din limba engleză şi note de Diana Geacăr.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
