Vorbind de afacerea "zanelor din Cottingley", spuneam ca in celebra-i Camera luminoasa Barthes repeta fara incetare ca "fotografia atesta ca ceea ce vad a existat cu adevarat": "'ca ete!". Adaugam totodata ca se insala de tot atatea ori.
Evident, poti considera "zanele din Cottingley" un exemplu grosolan de manipulare a imaginii si poti adauga ca existenta fotografiilor trucate nu poate fi o dovada in favoarea ideii ca toate fotografiile mint. Ca nici una nu poate fi dovada ca "ca ete !".
Oare fotografia de mai jos, realizata de celebrul reporter Robert Capa, de credibilul reporter Robert Capa (credibil pentru ca a fost pe toate fronturile din lume, precum, aici, in Spania, ori aproape douazeci de ani mai tarziu in Coreea, unde avea sa si moara in urma exploziei unei mine), nu este oare asadar fotografia aceasta dovada incontestabila ca, la 5 septembrie 1936, un republican a fost impuscat de soldatii lui Franco? Si nu
s-a stabilit oare, cu documente indubitabile, ca, intr-adevar, in acest loc, in ziua cu pricina si la ora indicata de umbre un republican a fost ucis? Oricum, nici urma de zane ori spiridusi in aceasta fotografie, iar umbra barbatului secerat de gloante are consistenta uneia adevarate. In 1974, Daily Press va pune totusi la indoiala autenticitatea celebrei fotografii: e imposibil sa accepti, spune Gallagher, ca fotografia a fost facuta in locul si momentul in care pretinde Capa ca a facut-o, pentru simplul motiv ca, daca asa ar fi stat lucrurile, fotograful s-ar fi aflat in bataia armelor, precum personajul fotografiat.
In Fantsmagorii (Minuit, 2006), carte pe care am mai citat-o, Clement Rosset citeaza fotografii cu generalul De Gaulle din timpul vizitei sale in Quebec. A existat oare generalul De Gaulle, se intreaba Rosset? Sunt oare fotografiile acestea dovada irefutabila a existentei cuiva care se numea De Gaulle si care era general? Nu putem face oare supozitia unui complot ce viza, din cine stie ce motive, sa suscite fantasma unui general care a salvat Franta anilor 1940-1945: "e cu neputinta sa dovedesti ca fotografiile, documentele sonore, emisiunile de actualitati, articolele din ziare nu au fost opera unor falsificatori". Desigur, Rosset nu pune in cauza existenta generalului. Nu pune la indoiala nici faptul ca cele mai multe fotografii cu care avem de a face nu sunt trucate. Ce vrea el sa dovedeasca (si reuseste) este ca nici o fotografie, oricare ar fi ea, nu se autointemeiaza: este nevoie intotdeauna de ceva exterior care sa o valideze. Pentru el, credinta noastra ca ceea ce reprezinta o fotografie a existat cu adevarat se explica, ? la Hume, prin faptul ca e mai comod sa dai crezare unui fapt al carui adevar este infinit mai probabil decat suma marturiilor ce sustin contrariul. In ceea ce ma priveste, explicatia mi se pare usor diferita. O voi dezvolta in articolul viitor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
