Dupa ce ne-a convins ca are vana pentru filmul fantastic - "Corbul" (1994) si "Dark City" (1998) -, regizorul Alex Proyas ne ofera aici o productie nou-nouta, cu scenariul apartinand lui Jeff Vintar si Akiva Goldsman, inspirat - se specifica pe generic - direct din "I, Robot" de Isaac Asimov. Faptul ca Proyas il admira din copilarie pe Asimov, visand dintotdeauna sa-l aduca pe ecran, nu garanteaza insa rezonanta peliculei de fata cu opera marelui scriitor. In ciuda subiectului ofertant - in 2035, un detectiv din Chicago ancheteaza moartea suspecta a dr. Alfred Lanning, creatorul unui imperiu industrial ce livreaza roboti casnici de ultima generatie, avand in vizor chiar unul dintre cei mai dotati roboti din preajma doctorului si descoperind, pe parcurs, ca robotii pot visa si pot avea sentimente -, de la care ar fi trebuit sa inceapa travaliul unei abordari subtile, demne de Asimov, filmul se transforma rapid intr-o productie de actiune palpitanta pe alocuri, dar atat. Orice amestec al lui Asimov, care a enuntat in 1940 cele trei legi ale functionarii robotilor, intr-o conversatie cu editorul unei mari publicatii SF, iar in 1970 a creat, alaturi de Harlan Ellison, scenariul la "I, Robot", care trebuia sa fie "primul SF complex adus pe ecran", inceteaza in filmul lui Proyas, ramanand doar istorie. Ceea ce face Proyas dintr-o idee ilustra este o insiruire de urmariri lungi si sterile, in care magaoaie robotizate se straduiesc in zadar, in ciuda gabaritului si fortei lor, sa-l inghesuie pe detectiv in colturile cele mai periculoase/ intunecoase ale unei lumi futuriste reusit desenate, cu sosele subterane, cladiri ametitoare si roboti care invadeaza strazile. Ce folos ca Will Smith (producator al filmului) isi pune la bataie facies-urile cele mai simpatice, facand cu ochiul in momentele de tensiune maxima si aruncandu-ne un clenci direct de pe talpa baschetilor sai nonconformisti cum ca e un personaj rebel si simpatic, care nu se lasa dus cu una, cu doua, de smecheriile oamenilor de tinichea? Ce folos ca langa el se foieste tot filmul frumoasa Bridget Moynahan, in rolul dr. Susan Calvin (psihiatru de roboti), invesmantata - pentru cei care nu i-au inteles exact natura - in tinute mao-iste care interzic orice urma de sexualitate? Ce folos ca efectele speciale (remarcabile, de altfel) au beneficiat de coordonarea lui John Nelson (printre altele, detinatorul unui Oscar pentru "Gladiatorul") si ca o intreaga echipa a defrisat atent portiuni intregi din Vancouver, unde au avut loc filmarile, pentru ca nici un tufis sa nu deranjeze ambientul SF? Filmul este un policier banal, deghizat inabil intr-un SF pe care Asimov l-a gandit si l-ar fi realizat cu totul si cu totul in alt registru. Singurul personaj uman din aceasta distopie care ne face sa suspinam cu gandul la "Blade Runner" si androizii visatori ai lui Philip K. Dick (cu totul alta clasa, filmul lui Ridley Scott), este Sonny, robotul cu minte si suflet a carui voce evoca, din cand in cand, vagi accente din replicile lui Hal 9000, computerul ganditor al lui Kubrick. Pana la afirmatii precum cea a producatorului John Davis ("Cred ca Isaac Asimov ar fi fost mandru de acest film") mai e cale lunga, cam cat o intreaga literatura si filmografie SF, de care bibliotecile si videotecile Hollywood-ului nu duc lipsa...
* "Eu, robotul" / "I, Robot" Productie SUA, 2004. Regia: Alex Proyas. Cu: Will Smith, Bridget Moynahan, Alan Tudyk, James Cromwell, Bruce Greenwood, Adrian Ricard, Chi McBride, Jerry Wasserman, Fiona Hogan. Premiera: 3 septembrie. Distribuit de InterComFilm Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
