Panta pe care continua sa alunece conceptul de "muzica pentru tineri data gratis de..." este divergenta in raport cu cel mai elementar bun-simt. Am avut, din nou, ocazia sa traiesc aceasta senzatie cu ocazia ultimului concert "marca Belcea" la Ateneu.
In mod normal, spatiul acestei rubrici nu ar trebui sa fie consumat cu relatarea evenimentelor conexe si derizorii, mai ales cand este vorba despre seri muzicale importante, valoroase. Atunci insa cand muzica din Piata Revolutiei tinde sa acopere ceea ce se canta in sala mare a Ateneului, lucrurile devin dintr-o data dramatice. Situatia dureaza deja de cativa ani si nu se ia nici o masura. Ansamblurile Filarmonicii "George Enescu" - cel mai frecvent lovite de explozia decibelilor - au reusit, spre bucuria tuturor, victorii importante si necesare in privinta corelarii salariilor cu statutul de artist european, dar nu si in privinta concertelor hiperamplificate din Piata Revolutiei, care duc - incet, dar sigur - catre deteriorarea simbolului arhitectonic al capitalei noastre, singurul pe care il avem.
Si pentru ca tot am fost fortat, la propriu, sa asist la acest fenomen de neconceput pentru "o capitala europeana", permiteti-mi va rog sa descriu atmosfera stranie care s-a instalat la acest concert. Prezent pentru a sasea oara in ultimii doi ani pe scena Ateneului sub egida Institutului Cultural Roman si al Filarmonicii bucurestene, cvartetul Belcea a venit in fata publicului din nou cu un tip de program foarte interesant si indraznet pentru publicul de la noi, astfel ca, in partea intai, paginilor vizionare ale Cvartetului K 499 in re major de Mozart i-au fost alaturate cele Cinci piese pentru cvartet de coarde op. 5 de Webern, cu o scriitura concisa si aerata - tipica pentru compozitorul austriac - a caror atmosfera generala s-a plasat sub semnul emotiilor subtile, eterate, imprevizibile. In partea a doua, muzica Cvartetului op. 127 de Beethoven avea sa intregeasca traseul ideatic al unui program care a dat mari satisfactii tuturor celor disponibili, prezenti in sala.
Cei patru artisti au intrat pe scena in aplauzele publicului, care de acum poate fi numit cel al cvartetului Belcea si care a umplut si de aceasta data sala Ateneului. Muzica lui Mozart a inceput, iar cei patru au dat inca de la primele masuri senzatia ca ei continua sa fie la fel de neimpacati cu nivelul lor actual - foarte greu de atins de altfel - si ca privesc muzica cu aceeasi bucurie pe care ti-o poate da poetica finalului surprinzator, neasteptat si mereu altul al unei partide de sah, de exemplu.
Dar... Dupa aproximativ cincisprezece minute in care cei care stateau in lojile din spatele salii, mai auzeam si franturile de dialog ale unor "doamne" care discutau in hol cu acel ton si volum specific satelor de deal si munte, atunci cand gospodinele isi transmit una alteia informatii fiecare din batatura proprie... Toata asistenta a tresarit. Subwoofer-ele de ilegal de multa putere "ale Pietei" dadeau tuturor de veste, pe o raza de ilegal de multi kilometri, ca a inceput, citez dintr-un fluturas pescuit de pe jos la iesirea de la Ateneu "Eeeee... Love Revolution". Adica primul concert dedicat zilei urmatoare, "traditionala" noastra sarbatoare de Sfantul Valentin. Din acel moment, a urmat - in plan sonor, dar nu numai - o lupta al carei invingator cred ca a fost doar spiritul dambovitean.
Era trista, dar si un pic pitoreasca, in pauza, privelistea diferitelor "persoane cu pretentii" care comentau indignate "intolerabila situatie". Pluteam cu totii intr-o umoare a neputintei, in care membrii cvartetului Belcea, cu acribie, isi vedeau de treaba. Fiecare cu ale lui.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
