Si in anul 2006, teatrele si-au insiruit premierele, si-au reprogramat titlurile de succes, actorii au jucat, criticii au scris, juriile au premiat, la gale s-a aplaudat, au fost turnee de succes cu montari traditionale si novatoare. Totul s-a desfasurat conform schemelor indelung verificate si totusi staruie senzatia ca acestei normalitati ii lipseste tocmai ingredientul care face din spectacolul de teatru un eveniment (pozitiv sau negativ) al vietii culturale. Lipsesc acele repere care transforma un an oarecare intr-un an memorabil. Au fost spectacolele bune si foarte bune - desi s-ar putea ca lista mea sa difere de cea a colegilor comentatori -, se pot urmari efectele unui schimb de generatii, modificarea obiectivelor si a discursului de lansare a dialogului. Inovatiile ii atrag pe suporterii initiati, strapungerile se fac pe cont propriu: creatorii nu se cearta, ei se ignora pur si simplu, la fel cum publicul isi exprima optiunile fara nicio legatura cu ceea ce inteligentele obstii teatrale considera a fi reprezentativ.
Conflictele din teatre - acelea care razbesc in afara, cum a fost cel de la "Bulandra" si cum este acum cel de la Teatrul Mic - nu sunt analizate in niciun fel. Celor intristati de modestia activitatii de la "Bulandra", directorul, regizorul Alexandru Darie, le raspunde printr-o buna campanie de PR, povestindu-si planurile de director al Uniunii Teatrelor din Europa. Nemultumitilor de la Teatrul Mic nici directorul, nici Primaria nu le raspund. In orasele din tara, unde cel mai adesea exista un singur teatru, directorul ii invita pe creatorii "cu cota" sa monteze, cand au timp, ce spectacol doresc ei si, cu cateva exceptii, preocuparea pentru un program coerent sau grija pentru evolutia artistilor din trupa devin pretentii ridicole.
Nici obstea teatrala nu are vreo reactie: stiu, UNITER raspunde in asemenea ocazii ca nu este un sindicat care sa se ocupe de problemele salariatilor. Dar indiferenta, lipsa de interes, filosofia fiecare pentru sine si nimeni pentru toti genereaza anomia ale carei efecte le simtim cu totii. Efervescenta recuperarii din primii ani de dupa 1989 a fost inlocuita de rutina adecvarii la o tranzitie cenusie. Alexandru Tocilescu (e un exemplu, nu un model) este unul dintre putinii regizori care incearca, in conditii de libertate, sa dea un sens scenic limpede experientei totalitare. E simplu sa spui cu un zambet superior ca spectacolele O zi din viata lui Nicolae Ceausescu si Comedie rosie sunt vulgare sau ca nu reflecta toata complexitatea problemei. E adevarat, complexitatea problemei nu poate fi expusa intr-un singur spectacol (dupa cum s-a dovedit, ea n-a incaput nici in cele 600 de pagini ale Raportului Tismaneanu). Probabil ca ar fi nevoie de texte cu o incarcatura dramatica mai solida si de colaborarea unor artisti diferentiati ca stil pentru ca teatrul romanesc sa le poata explica romanilor de ce au rabdat dictatura si de ce se despart atat de greu de reflexele dobandite in timpul ei.
Teatrul celor tineri aglomereaza afisul cu texte occidentale mai mult sau mai putin recente, unde proaspetii absolventi ai scolilor teatrale exprima violenta si deruta societatii de consum (satula nu doar de bunuri materiale, ci si de ideologii cu mesaj epuizat), prapastia dintre generatii. Tinerii din sala se simt solidari cu acest mesaj si nu realizeaza ca fac impasul peste viata lor, peste implicarea lor in ceea ce se intampla dincolo de zidurile salii de spectacol. In dramaturgia occidentala contemporana se exprima adversitatea fata de autostrada pe unde circula automobilul ai carui pasageri sunt ei. La Bucuresti publicul aplauda in timp ce sta pe marginea drumului si asteapta sa fie luat cu autostopul. In anul 2006, automobilul Uniunii Europene si-a aratat disponibilitatea. Primii care au inceput sa se planga ca stau incomod au fost ciobanii din Marginime. La cativa kilometri de ei, orasul Sibiu isi etaleaza farmecele de capitala europeana. Nu, nu cred ca teatrul isi va recastiga statutul cand va rezolva problemele ciobanilor. Dar nici nu se poate preface la infinit ca ele nu exista.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
