Probabil unul dintre cele mai interesante filme aduse vreodata pe ecranele noastre si, cu siguranta, unul dintre evenimentele cinematografice recente, In clasa / Entre les murs nu seamana cu nimic, surprinde prin tot si incanta in permanenta. Laureat cu Palme d’Or si nominalizat la European Film Award la categoriile Cel mai bun regizor si Cel mai bun film in 2008, filmul este o incursiune intr-un liceu dintr-un cartier modest al 
Parisului pe durata unui an scolar. Protagonistul sau, Francois Begaudeau, profesor si autor al cartii In clasa, tradusa si la noi, isi propune si ii propune spectatorului o provocare formidabila: plonjeul netrucat in universul sufletesc si comportamental al unei clase de adolescenti, cu toate interogatiile, conflictele, framantarile, pasiunile, prejudecatile, scepticismul, blazarea, nesiguranta, dar si curiozitatea care caracterizeaza aceasta varsta oricand si oriunde. Aparent liniar prin subiect, filmul nu are insa nimic previzibil, reusind o reconstituire extraordinar de intima si delicata a fragilei zone de comunicare dintre profesor si elev. El nu are nimic didactic in sensul sec al cuvantului, ci surprinde cat se poate de firesc si onest demersul unui profesor cu reala vocatie pedagogica in fata unei comunitati pestrite si refractare de adolescenti. Pregatit pentru a face fata cu eleganta si calm oricarei fronde, profesorul Francois demonstreaza ce bataie de cap nesfarsita, ce capcane retorice, dar si ce suprize extraordinare il asteapta pe dascalul adevarat, de neclintit in hotararea lui de-a lasa o urma reala in mintea si sufletul elevilor pe care isi doreste profund sa-i imbogateasca si sa-i modeleze. In ciuda unor prejudecati etnice care tin de specificul local, elevii din film (adusi pe ecran direct din bancile unui liceu adevarat) sunt la fel cu elevii din oricare liceu din Romania sau din orice alta tara a lumii. "In clasa e o carte care ar trebui citita, in primul rand, de profesori. Apoi de elevi. Apoi de parintii elevilor. Apoi de prietenii parintilor, cu sau fara copii – si asa mai departe", spunea criticul Alex. Leo Serban in prezentarea cartii. La fel se intampla si cu filmul, care merita vizionat in fiecare scoala si liceu, "cu clasa" si, as spune, de fiecare persoana implicata in demersul pedagogic, de la ministri pana la cei mai tineri profesori. Pentru ca putine discursuri (cinematografice sau nu) de azi, privitoare la adolescenta, sunt mai sincere si mai frematatoare, mai adevarate si convingatoare in felul de a pune problema libertatii interioare, a creativitatii, a identitatii, sexualitatii si tolerantei, a curajului de-a fi tu insuti intr-o 
lume in plina uniformizare si de-a fi ingaduitor intr-un univers agitat, suspicios si conflictual. Profesorul (ne)jucat de Begaudeau isi asuma aceasta aventura cu o gratie si o incredere care il apropie mai curand de un misionar decat de un pedagog, dar si cu un umor total, care demonstreaza ca nu a uitat nici o clipa conditia varstei careia i se adreseaza. Pornit oarecum de la o premiza asemanatoare cu To Sir, with Love, Dangerous Minds ori Dead Poets Society, Entre les murs sfarseste insa prin a semana mai mult, prin starea pe care o induce spectatorului, cu Paranoid Park. Nepreocupat in mod special de conditia sociala ori financiara a elevilor, filmul lui Laurent Cantet se apropie de partea cu adevarat fascinanta a sufletului adolescentin, acel amestec misterios si totdeauna ametitor de vulnerabilitate si indrazneala, de contestare apriorica si curiozitate bine disimulata, de blazare afisata si emotivitate enorma, de vointa zguduitoare si inertie constant cultivata. Rezultatul este o felie de adevar foarte greu de fixat in tipare, care te captiveaza si te rascoleste, ridicand o serie de interogatii de cea mai buna calitate, care dureaza mult dincolo de finalul filmului. Cat despre faptul ca la unul dintre popularele si piperatele complexe de cinematografe din Bucuresti filmul nu putea rula din lipsa de spectatori, ori acela ca la o sala dintre cele clasice s-a bucurat doar de cativa spectatori, printre care doua adolescente care s-au straduit – cu succes – sa ramana opace si dezarmant de dispretuitoare in fata acestui film superb si vibrant, iata o noua sursa de dezbateri autohtone, care abia de aici incolo ar putea incepe… nu se stie insa daca s-ar putea si sustine pe tonul inteligent, deschis si de inalta tinuta intelectuala de care da dovada constant profesorul din film…
Parisului pe durata unui an scolar. Protagonistul sau, Francois Begaudeau, profesor si autor al cartii In clasa, tradusa si la noi, isi propune si ii propune spectatorului o provocare formidabila: plonjeul netrucat in universul sufletesc si comportamental al unei clase de adolescenti, cu toate interogatiile, conflictele, framantarile, pasiunile, prejudecatile, scepticismul, blazarea, nesiguranta, dar si curiozitatea care caracterizeaza aceasta varsta oricand si oriunde. Aparent liniar prin subiect, filmul nu are insa nimic previzibil, reusind o reconstituire extraordinar de intima si delicata a fragilei zone de comunicare dintre profesor si elev. El nu are nimic didactic in sensul sec al cuvantului, ci surprinde cat se poate de firesc si onest demersul unui profesor cu reala vocatie pedagogica in fata unei comunitati pestrite si refractare de adolescenti. Pregatit pentru a face fata cu eleganta si calm oricarei fronde, profesorul Francois demonstreaza ce bataie de cap nesfarsita, ce capcane retorice, dar si ce suprize extraordinare il asteapta pe dascalul adevarat, de neclintit in hotararea lui de-a lasa o urma reala in mintea si sufletul elevilor pe care isi doreste profund sa-i imbogateasca si sa-i modeleze. In ciuda unor prejudecati etnice care tin de specificul local, elevii din film (adusi pe ecran direct din bancile unui liceu adevarat) sunt la fel cu elevii din oricare liceu din Romania sau din orice alta tara a lumii. "In clasa e o carte care ar trebui citita, in primul rand, de profesori. Apoi de elevi. Apoi de parintii elevilor. Apoi de prietenii parintilor, cu sau fara copii – si asa mai departe", spunea criticul Alex. Leo Serban in prezentarea cartii. La fel se intampla si cu filmul, care merita vizionat in fiecare scoala si liceu, "cu clasa" si, as spune, de fiecare persoana implicata in demersul pedagogic, de la ministri pana la cei mai tineri profesori. Pentru ca putine discursuri (cinematografice sau nu) de azi, privitoare la adolescenta, sunt mai sincere si mai frematatoare, mai adevarate si convingatoare in felul de a pune problema libertatii interioare, a creativitatii, a identitatii, sexualitatii si tolerantei, a curajului de-a fi tu insuti intr-o lume in plina uniformizare si de-a fi ingaduitor intr-un univers agitat, suspicios si conflictual. Profesorul (ne)jucat de Begaudeau isi asuma aceasta aventura cu o gratie si o incredere care il apropie mai curand de un misionar decat de un pedagog, dar si cu un umor total, care demonstreaza ca nu a uitat nici o clipa conditia varstei careia i se adreseaza. Pornit oarecum de la o premiza asemanatoare cu To Sir, with Love, Dangerous Minds ori Dead Poets Society, Entre les murs sfarseste insa prin a semana mai mult, prin starea pe care o induce spectatorului, cu Paranoid Park. Nepreocupat in mod special de conditia sociala ori financiara a elevilor, filmul lui Laurent Cantet se apropie de partea cu adevarat fascinanta a sufletului adolescentin, acel amestec misterios si totdeauna ametitor de vulnerabilitate si indrazneala, de contestare apriorica si curiozitate bine disimulata, de blazare afisata si emotivitate enorma, de vointa zguduitoare si inertie constant cultivata. Rezultatul este o felie de adevar foarte greu de fixat in tipare, care te captiveaza si te rascoleste, ridicand o serie de interogatii de cea mai buna calitate, care dureaza mult dincolo de finalul filmului. Cat despre faptul ca la unul dintre popularele si piperatele complexe de cinematografe din Bucuresti filmul nu putea rula din lipsa de spectatori, ori acela ca la o sala dintre cele clasice s-a bucurat doar de cativa spectatori, printre care doua adolescente care s-au straduit – cu succes – sa ramana opace si dezarmant de dispretuitoare in fata acestui film superb si vibrant, iata o noua sursa de dezbateri autohtone, care abia de aici incolo ar putea incepe… nu se stie insa daca s-ar putea si sustine pe tonul inteligent, deschis si de inalta tinuta intelectuala de care da dovada constant profesorul din film…In clasa/ Entre les murs. Productie Franta, 2008. Regia: Laurent Cantet. Cu: Francois Bégaudeau, Nassim Amrabt, Laura Baquela, Cherif Bounaïdja Rachedi, Juliette Demaille, Dalla Doucoure, Arthur Fogel, Damien Gomes. Premiera: 12 decembrie. Distribuit de: Independenta Film
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
