Una dintre cele mai banale nedumeriri ale romanilor este aceea ca inca nu au gasit raspunsul la intrebarea "de ce nu avem si noi un premiul Nobel?". E de la sine inteles ca mai toti se refera la Nobelul pentru literatura.
O parte a raspunsului se gaseste intr-o stire aparuta recent in presa, dar fara un prea mare ecou. De "ecou" se bucura, daca mi se permite sa folosesc acest cuvant, stirea despre abominabila crima a unui cetatean roman in Italia. Intr-o alta grila, dar la fel de abominabila, ni se pare stirea amintita. Primul si singurul film romanesc laureat cu un fel de Nobel al cinematografiei - e vorba de filmul lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 sptamani si 2 zile si de festivalul de la Cannes, editia 2007 - a intrat in finala unui premiu oferit de Parlamentul European. Este vorba nu de un premiu presigios, ci de un premiu eficient. Si unde mai pui ca el este in mana tuturor parlamentarilor europeni care-l dau unui film, cu conditia sa-l fi vizionat. Finala avea de stabilit unul din trei, cu conditia ca parlamentul care voteaza sa fi vazut toate trei filmele. Premiul consta in traducerea dialogurilor in toate limbile oficiale ale UE. O mai mare sansa de a fi cunoscuta cultura romana in Europa si in lume nu cred ca astazi mai exista. Unde mai punem ca oficialul European pentru probleme lingvistice este chiar un reprezentant al Romaniei. Este bine stiut ca produsele culturale care au in componenta lor si factorul lingvistic au mari dificultati de intampinat - de la traducatori adevarati la bani -, iar in acest caz principala sicana la adresa unei culturi ce are o limba de mai mica circulatie fusese, prezumtiv, inlaturata. Cu o singura conditie: sa intruneasca numarul de voturi necesar.
Romania are 35 de europarlamentari. Filmul lui Mungiu a primit doua voturi. Sa fi votat 33 de parlamentari in conformitate cu constiinta lor estetica, desigur? Sa nu le fi placut filmul? Ei, bine, nu. Cei 33 de magnifici nu s-au dus in sala sa vizioneze peliculele si deci nu au mai votat. De fapt, nu i-a interesat, pentru ca ei nu cred in cultura tarii pe care o reprezinta. Probabil nu cred nici in alte lucruri, idei, concepte. Cert este ca nu filmul premiat la Cannes va fi difuzat in Europa, ci filmul unui regizor german de origine turca. Europarlamentarii germani cred in cultura.
Deocamdata faptul cu cel mai rasunator ecou faptuit de un roman nu este de natura culturala, ci criminala. In absenta contraponderii culturale, ponderea criminala ramane sa ne faca vestiti.
Nu ma asteptam ca un cineast, un om de cultura, un scriitor sa faca lobby pentru Cristian Mungiu - oameni suntem si invidia este omeneasca si, mai cu seama, romaneasca. Dar ma asteptam ca niste parlamentari sa faca lobby pentru tara pe care o reprezinta, pentru ca filmul si Cristian Mungiu fac parte din tara pe care o reprezinta.
Faptul in sine nu este o exceptie, ci este doar unul din sirul de evenimente care au vaduvit cultura romana si deci poporul roman de recunoasterea ce i se oferea de catre prestigioase foruri din strainatate.
O sa incep o scurta enumerare dintr-o lunga lista, cu Liviu Rebreanu care a ratat Nobelul in fata lui Reymont, pentru ca nimeni nu a miscat un pai, aici, in Romania, in favoarea marelui prozator. Dar urmeaza situatii cand s-au miscat multe, dar impotriva. Cazul Blaga. Cazul Vintila Horia. Cazul Constantin Virgil Gheorghiu. Cazul Nichita Stanescu. Acestea sunt cazuri clamoroase. Dar exista o posibila lunga lista de interventii, in sens negativ, la editurile care, de buna credinta, voiau sa publice literatura romana "pe bune".
Lista e virtuala pentru ca se bazeaza pe declaratii, banuieli si supozitii, dar rezultatul este destul de palpabil. Decenii, multe decenii, literatura romana, cultura romana absenteaza de pe hartile valorilor europene. Ceea ce astazi ne mai tine cat de cat la nivelul unui orizont observabil sunt marile nume romanesti din strainatate. Dar si atunci au fost iscate cazuri de actiuni negative - cazul Brancusi, cazul Eliade, cazul Enescu.
Pentru a fi cunoscuta in lume, o cultura trebuie sa aiba valori. Dar asta nu ajunge. Valorile, cum s-ar spune, ni le da Dumnezeu. Ele trebuie si promovate. Promovarea se face cu inteligenta, efort organizatoric si bani. Repet, este vorba de promovarea valorilor, pentru ca inteligenta, efortul si banii sa nu se piarda in zadar...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
