Sibrusc se evaporă chicotind exact când prind cu coada ochiului roşulsemaforului pe lângă care trec cu 50 la oră. Nu mai apuc să punfrână, dar reuşesc să mă inclin peste volan, să mă rog să nu-miapară in faţă vreun biciclist, vreun pieton. Din stânga vine urlândun Audi galben, acelaşi model ca si cel pe care l-am scăpat dinfrâu eu. Am timp să văd că e un taxi care se scurge prin faţabotului meu. Ii văd şi pe cei doi oameni aplecaţi in faţă,incercând parcă să impingă maşina mai repede. A trecut partea dinfaţă, prima portieră, a doua. Hai, Doamne-ajută!, poate scap cubine. Dacă scap acuma jur să mă las de fumat, de şampanie, deAdelina.
O să mă intorc cu 3 cm de cenuşăin cap la dl Turban.
Zbaang! izbesc vaporul galben lapupa, il intorc in loc, il incolăcesc in jurul semaforului de lângăteatru. Sunt buimac. Cobor şi mă holbez prostit la botul maşiniimele, la radiatorul spart care se scurge ca beşica unei vaci. Imidau seama că sunt vinovat şi mă intorc spre victimele mele să vădin ce hal sunt. In inimă am groază: dacă au mierlit-o? Din maşinaboţită sare o victimă la vreo 45 de ani cu două bâte in mâini. Oprivesc prostit. Victima se apropie zbierând: de ce n-ai oprit laroşu, mă? grijania mă-tii! şi trosc o bâtă in genunchiul meu dreptşi trosc o altă bâtă in capul cu cozoroc scurt. Loviturile mătrezesc - il prind de mâini, ii spun cu blândeţe: termină,mă!
De unde mai inainte centrul erapustiu ca o savană, acum ieşiseră ca din pământ câteva zeci debursuci. Se ridicau pe picioarele din spate, fonfăiau, ţopăiau dejur imprejur: băi, i-ai distrus omului taxiul! cu ce-o să-şi maicâştige pâinea? era biroul lui. Cum o să se descurce omul cât osă-i stea maşina in service? Da, băi, da' e tablă, bă, nu-i daiomului in cap pentru asta. tabla se mai face, da' capu' cu ce-lrepari?
Vine un aro al poliţiei.Curcanii il cunosc pe taximetrist. Sunt intrebat ce s-a intâmplat.Le zic că sunt incepător, nu pilotez vapoare decât de trei luni. Amvrut să pun frână, dar piciorul mi-a alunecat pe pedala deacceleraţie. Se poate aşa ceva? intreabă o uniformă. Posibil,răspunde cealaltă, impresionată de povestea cu bâtele relatată denişte bursuci, partizani ai mei. Căci da, oricât de ciudat ar puteasă pară, am avut şi eu simpatizanţi câteodată. Trebuie să mergem lapoliţie pentru declaraţii. Eu mă urc in maşina curcanilor,victimele vin cu taxiul, după ce-l descolăcesc de pe semafor.Vaporul meu fusese tras in faţa teatrului, să nu polueze peştii dinintersecţie. In Aro mă trezesc spunându-le sticleţilor că nuinţeleg cum de s-a putut intâmpla una ca asta. Sigur e un blestemla mijloc. Blestem, auzi, blestem! Haha hihi hăhă! Gata, le-amcâştigat definitiv simpatia. Bă, da şi Tuglea ăsta, cum să-i deabăiatului in cap cu bâta de baseball? Pentru o amărâtă de tablă! Eşi el incepător, se intâmplă. Aşa scap şi de verificareaalcoolemiei.
Ajungem. Completăm actele.Permisul mi-a zburat pentru trei luni undeva in ţările calde.Mulţumesc, Adelina! Ieşim. Pe strada Vârful-cu-dor e pustiu. Măintorc in centru cu maşina victimelor. E puţin buclată, dar merge,chiar dacă şonticăit, ca o bicicletă cu opt la roată.
Mă opresc tălâng la vaporul cubeşica spartă. Trebuie să chem pe cineva. Taximetristul măintreabă: ai pe cine să chemi? Ihi, am, ne vedem mâine laasigurări. O iau inapoi 200 de metri până la casa vară-mii. Strigcu jenă. Nimic. Caut pietricele şi le proiectez in geamurileapartamentului de la etajul 1. E o casă veche de 200 de ani, cuparterul al dracu' de inalt. Acu' două secole băieţii făceaugeamurile mult mai trainice. Pietricelele ricoşează din ele ca dinstâncă. Inapoi in intersecţie. Imi dau seama că piciorul drept mise bălăngăne. Genunchiul stă să iasă din şuruburi. Mă pipăi laurechea dreaptă şi simt că după ea s-a format un cucui imens caremă face clăpăug. De supărare nici nu simţisemloviturile.
In intersecţie dau pestetaximetrist. Răscoleşte cioburile. Mi-am pierdut numărul din spate,aha, uite-l! ce faci? Mă chinuiesc să găsesc un telefon, să chempaza de coastă. Vede că imi trag un picior după mine. Işi aduceaminte de ce şi-l apucă remuşcările sau frica. Poţi să vii să sunide la mine, dacă vrei. N-am incotro, e unica soluţie.
Victima stă şi ea intr-o casăaustro-ungară, la două străzi de mătuşă-mea. Nevastă-sa imi aducetelefonul negru, de infanterie, din altă cameră. Declanşez alarmain familion. Intre timp, victimele se dau de ceasul morţii. Imipovestesc cât s-au chinuit să-şi modernizeze maşina, s-o vopsească,au două fete la facultate in Cluj, au muncit din greu să-şi schimbeperdelele. Vrei o ţigară? Da. Si iarăşi: fetele! O clipă mă speriisă nu se ducă după poze. Na, că mă trezesc şi insurat in schimbulreparaţiilor. Nu că n-ar fi chit, dar nu-mi pot permite s-o pierdpe Adelina. Pe ea trebuie s-o iau de nevastă, ca să mă răzbun. Vreipermisu' inapoi? hai, mă, zi, il vrei? Lăsaţi, imi prinde binesuspendarea, să casc mai bine ochii pe viitor. O asemenea demnitateii lasă descumpăniţi. Se aşteptaseră să pun botu', să-mi ceară banica să mă facă din nou cu carnet. Ce nu ştiu ei e că peste şase zileplec spre capitală. Or, acolo eşti mai rapid dacă umbli sau dacăfoloseşti trotineta. Numai de mi s-ar face bine piciorul pânăatunci, să pot impinge. Le mulţumesc, mai servesc două ţigări şiies. Cobor o scară vopsită in negru, incolăcită ca un melc. Mă iaameţeala - fir-ai tu să fii, Adelina!
Intr-o jumătate de oră tragelângă vapor rabla lui unchiu-meu, popă-colonel la penitenciar. Indreapta lui e taică-meu in pijamale roz. Coboară. Unchiu-meu sehlizeşte sarcastic, deşi ii vine să caşte intr-una. Taică-meu esobru, i s-au inecat corăbiile - unde mai găsesc eu radiator deAudi 80? Are şi el dreptate, e o maşină de douăzeci de ani, a dat1.000 de mărci pe ea. Musai să le descriu accidentul. Reiau faza cualunecatul piciorului de pe pedală. Mă cred şi ei. N-am remuşcărimari pentru că mă inţeapă genunchiul, iar peste vreo zece ani tot osă le spun adevărul...
Unde-i maşina lu' ăla? E departede aici? Nu, la două străzi. Hai s-o vedem, să ştiu la ce să măaştept. O luăm din loc. Nu pot ţine pasul cu ei. Işi dau seama şimă intreabă dacă m-am lovit in accident. Le povestesc tărăşenia.Fantastic! Imediat işi schimbă atitudinea. Vedem celălalt vapor cucurul zdrobit şi ne intoarcem acasă. Sunt depus in pat, toată lumeamă cocoloşeşte. Aş putea avea o comoţie, ceva, poate sunt ultimeleore pe care le petrec cu ei. E de inţeles. Acum regret că mi-aususpendat permisul de conducere. Aş fi putut face zob câte o rablăpe lună. Cocoloşeala merită orice sacrificiu.
De dimineaţă vine unchiu-meu săne ia. Prima direcţie e medicul legist. Intru in spital trăgândpiciorul după mine ca un băieţel care-şi trage căluţul din lemn curotile. Cei doi insoţitori mă susţin de subsuori. Cheliosul delegist cu urechi de iguană nu se lasă impresionat. Mă face săaştept, apoi se uită rapid şi scrie certificatul medico-legal. Cum,aşa simplu? uitaţi-vă mai atent, l-a ciomăgit de l-a lăsat lat. Păin-are la picior decât o contuzie, iar la cap - imi clăpăugeşteurechea - e doar o zgârietură. Si cum, nu-i faceţi o tomografie?dacă o să aibă repercusiuni peste vreo 2 ani? Legistul plictisitrău: nu cred, are figură de om cu capu' solid, tare.
La naiba!
Demarăm spre firma de asigurări.La 10 avem intâlnire cu cealaltă victimă. Parcăm lângă cofetăriaLibelula. Coborâm şi adulţii işi iau pe ei gecile de pieleşi ochelarii de soare intunecaţi. Men in black de sus pânăjos, doar că rotofei şi negricioşi, ambii. Mă prăbuşesc peantebraţele lor pietroase şi intrăm. La un minut după noi ajunge şipiciorul lovit, moale ca un leuştean.
Victima stă pe un scaun, in faţabiroului agentului de asigurări. Când ii vede pe cei doi malaci inpiele neagră târându-mă de-a lungul coridorului inţesat de călăi şivictime, se schimbă la faţă. Taică-meu se intoarce spre mine şi, dela inălţimea celor 1,60 m ai lui, mă intreabă calm, extrem de calm:el e? Ahă! se intoarce lent şi-l fixează prin lentilele aşa deinchise incât mă mir că nu se impiedică de scaunele din jur. Ilfixează şi unchiu-meu. Eu mă strâmb de durere când imi aduc amintede zgârietura din spatele urechii.
Ai avut noroc că nu eram acolo-nseara aia! Acum tu ţi-ai fi târât picioru' şi capu', nufiu-meu!
Aăă, eu... zău... gândiţi-vă...aripa infundată... şi incolăciţi in jurulsemaforului...
Taci taci taci! să n-aud nimic!dacă face tumoare la creier sau la genunchi, ştii unde-ajungi,nu?
Din volumul in pregǎtire"Instrucţiuni de folosire a pǎrului alb"
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
