Fiţi antenă, că intră in scenă şi cel de-al doilea personaj: Andreea! Andreea are douăzeci şi trei de ani. Deşi a urmat un liceu cu profil matematică-informatică, "Colegiul Naţional Unirea", in ultimul moment şi-a schimbat opţiunea şi s-a inscris la Facultatea de Litere din Braşov. De ce? Fără niciun motiv special, se săturase de toate chestiile „ălea incurcate", ar fi vrut să vadă cum e şi in direcţia cealaltă. Citise şi ea ca toată lumea Ion, Moromeţii, Patul lui Procust... i-au plăcut şi a spus că ar vrea să afle mai mult. Acum e la masterat la aceeaşi facultate. De ce am ales-o pe ea? Simplu! Mi se părea a fi cea mai „disperată" din toate feţele pe care le-am zărit in ziua aceea pe webcam; intra dintr-un magazin in altul, de unde ieşea după câteva secunde pentru a intra in celălalt, işi mai ştergea fruntea din când in când, se mai oprea un pic in loc, mai vorbea la telefon, mai gesticula in sus şi-n jos pentru a intra apoi in alt magazin. Dar haideţi, ne vom permite să ne apropiem de ea ... faţa acesteia este toată roşie şi transpirată... dacă vom fi un pic mai atenţi vom vedea că mâna care ţine telefonul mobil chiar tremură uşor...
- Ţi-am spus... NU MERGE! Cum, mă crezi aşa tâmpită? Ţi-am spus, m-am dus cu el la trei magazine? Şii? Păi să vezi, la unul nu mergea imprimanta, la al doilea in locul textului apăreau nişte pătrăţele... imi venea să urlu... Flavius!! cum vrei să mă calmez?! Vrei să iţi spun cât este ceasul? E fără un sfert! E TREI FĂRĂ UN SFERT şi la trei am curs, inţelegi? Dacă mai fac o absenţă, aia sunt! Mă, tu eşti surd, azi! Da, azi am ! A! Super tare, păi de ce? Păi pentru că nu am avut timp să il scriu, de aia, mă faci să ţip aici in mijlocul Republicii, hai că ne pierdem timpul degeaba... ....Da, bine! Pa, iţi trimit un mesaj să iţi spun ce am făcut!
Se săturase până peste cap; incercase de nenumărate ori să facă totul din timp, dar degeaba. Nu v-aş fi dorit să intraţi in camera ei duminică seara; cursuri, foi imprăştiate pe jos, coji de banane - avea inceput de gastrită - şi, in miijlocul camerei, Andreea cocoţată in vârful scaunului incercând să scrie ceva la calculator. Aţi fi simţit tensiunea care plutea in cameră doar trecând prin dreptul uşii. Nu de puţine ori, părinţii din camera alăturată auzeau câte un oftat lung, urmat de câteva clipe de linişte, intrerupte brusc apoi de sunetul tastaturii şontâc-şontâc şi care, treptat, incepea parcă să grăbească ritmul. s...tVecinul lor, domnul Vali, proaspăt intors după trei ani din Italia cu soţie şi copil, nu putea inţelege de unde se aude zgomotul acesta in fiecare noapte. Până intr-o zi, când, ieşind cu capul pe geam o zări pe Andreea care, pe semne, işi căuta inspiraţia pentru următoarele ei poezii, dar aceasta nu dădea semne să apară. In caz de forţă majoră, Andreea apela şi la ultima ei metodă descoperită: fredonatul unei melodii, dar nu oricum, ci cu două markere in mână, astfel incât să poată ţine ritmul. Nu şi-ar fi putut explica nici ea acest mecanism, când bătea in masă cu markerul roz, când cu cel galben, când in stânga, când in dreapta: „Hai, haii odată! Cum să zic domne’ aici..." Când mai arunca in aer unul din markere, când pe celălalt, pentru ca in cele din urmă să apară şi ideea, bună, rea, important era că aceasta venea. s...t
- Ce faci, Andreea? o intrebă Vali.
Andreea nimic, in mintea ei se ducea o luptă strânsă intre câteva substantive şi adjective. Işi simţea capul ca o găleată ruginită in care cineva arunca câte ceva: un măr copt, unul stricat, un cartof curăţat pe jumătate, sau unul putrezit." Ce să fac ? ce să spun? Ce???", se intreba Andreea, eu imi dau demisia, nu mă pricep şi pace... ce atâta chin, nu imi iese! mă duc, mă ridic şi ii spun că nu pot, NU AM PUTUT, DOMNULE PROFESOR, ce are să imi facă ??? ce penibil... de-aş scrie şi eu ceva, poate mă fofilez cumva şi scap... deci, cum să zic: frumos, excepţional, exceptională, lă, lăcrimoasă, există cuvântul ăsta oare?, să vezi tu cum ii trântesc un „caşto" şi se linişteşte toată lumea", ce atâta poezie intelectualistă.
- Bună ziua domnişoară, sau poate doamnă, se auzi vocea lui Vali uşor ironics...t
- Bună ziua! Ce mai faceţi? spuse Andreea. Era atât de surprinsă, incât nu işi putu da seama dacă bărbatul din faţa ei era chiar Vali, amicul din copilărie. s...t Conversaţia insă a fost scurtă şi cât se poate de seacă. Vali găsi explicaţia pentru zgomotele din fiecare noapte ale tastaturii, iar pe Andreea discuţia o lămuri cu privire la „individul primitiv care asculta manele de când făcea ochi". Nu ştia că este Vali, credea că acesta se mutase demult de acolo.
Abia inchise fereastra, că Andreea, cu un zâmbet larg pe faţă şi cumva mulţumită, işi spuse:"da, eram sigură că Vali ăsta e tipul de băiat care ascultă manele, ceva de genul „ţăranului de mall" vorba celor de la radio Guerrilla cu al lor „Atlas de mitocănie urbană": lanţ gros la gât, maiou din plasă, celular şi ghiul gros pe degetul mic. Această descoperire ii dădu un sentiment de satisfacţie pentru câteva secunde, poate chiar de fericire, care insă dispăru rapid când ajunse din nou in faţa calculatorului. De fapt, nu era vorba de fericire, ci poate de o uşoară tristeţe, nici Vali nu era cel pe care il credea, aşa cum nu fusesera nici Răzvan, nici Cătălin, nici... Deşi nu existase nimic intre ei, Andreea işi imagina tot felul de lucruri, faptul că Vali era vecinul ei o făcuse in copilărie să creadă că ar avea un drept asupra lui, şi crescuse cu gândul acesta, fără să se gândească prea mult. Acum, incepu să noteze ceva la calculator, se mai oprea din când căutându-şi marker-ul. "Auzi, manelist, ptiu’ frate, bine că mă luminai la timp" işi spuse Andreea. Ar fi dorit să zâmbească la gândul ăsta, dar nu putu. s...t
Comment Ion: Apreciem interesul vădit in ceea ce priveşte oraşul nostru, dar, dude, you have a problem! Liceul Unirea in niciun caz nu e mate-info, poate Şaguna, Info ... cine ţi-a spus te-a tras in ţeapă eu mi-s din Braşov de loc, deci ... Trust meeee!!
Comment Der Marchenpriz: Cum ai ajuns Christian la radio Guerilla? ce e aia „atlas de mitocanie urbană", e vreun român pe aici? Sună interesant, cine imi traduce şi mie, plzzzzzzzzzzz
Reply Christian: Dragă Marchenpriz, din câte am aflat eu de la Miruna, prietena mea din România, Guerrilla este un post de radio de la ei, care a iniţiat o campanie impotriva acelor români cu un comportament care lasă de dorit, „mitocanii de astăzi". Ii avem şi noi pe nemţişorii noştri, nu ne plângem, aşa ii au şi ei pe ai lor. Astfel că, au găsit şi câteva nume generice: „piţipoanca de companie", „ ţăranul de mall", „cocalarul din trafic", „bădăranul de la cinematograf".
Comment Der Marchenpriz: Bine, bine, măi Christian, dar definiţiile lor unde-s? Parcă spunea-i că-i atlas?
Reply Christian: imi pare rău, nu am definiţiile traduse, poate ne ajuta Miriam, in fine ideea este k sunt nişte specimene mai prost crescute: scuipat seminte in autobuz, injurat in gura mare, telefon la vedere... cam aşa, ce mi-a plăcut e denumirea ştiinţifică a acestui Ţăran de mall:" Mallus Homo Retardus" Intră pe site-ul oficial Radio Guerrilla să vezi o poză chiar dacă nu inţelegi ce scrie, e foarte sugestivă!" http://www.radioguerrilla.ro/antimitocanie/atlas.php
Comment Ion 2: Care „Ion", dialogul lui Platon?
Comment Ion : Da, cum de ai ghicit, e aşa, un Ion de la ţară...
Comment Ion2: Ce ţară, bă deşteptul’, tu acolo ai auzit de Platon?
Comment Ion: N’aş vrea să intru in conflict cu nimeni, dar aici pe la noi, chiar am auzit şi de Platon!
Comment Ion2: UUUU, nice! Really, really?
Comment Ion: Cross my heart and hope to die. Din păcate la voi nu prea cred k a ajuns Rebreanu, no offence, ştii, a scris şi el un Ion, dar nu are treabă cu Platon... sau stai! tu citeşti doar Platon... sorry!!!
Reply: Gata băieţii, greşeala este a mea, nu am spus care Ion, completez acum: „Ion"de Liviu Rebreanu, vorbeam de literatura română, nu am crezut că se va ajunge la aşa ceva... peace!!!
Comment Robert: ce sunt „manelle" e de bine sau de rău, vreu şi eu să ştiu... mă duc să mă uit pe youtube...
Comment: Not: mai bine te-ai abţine, sincer! pentru binele tău!
Comment Kukuruku: Nu ştiu. Şi eu mă intrebam: ce sunt ălea ?
Comment Robert: Dap... Sunt duşi ... "manelle" am văzut că se scrie cu un singur „L" nu cu doi. Christian, eu mă gândeam că e ceva rock, frate, e exact ce cântă rromii ăia la intrare in Metro, ioiii, aştia chiar ascultă aşa ceva ... frate!!! sunteţi un neam de (lipsă text)
Reply Christian: Robert, dacă simţi nevoia să te exprimi o poţi face, dar nu aici, mulţumesc mult!! Sau, cel puţin nu in maniera asta...
Comment Robert: Dar dacă eu am cheff, ce poţi să imi faci (lipsă text)
Reply Christian : Uite, asta, să te cenzurez. Sunt cu ochii pe tine, dude... vezi ce faci amice!
Comment Robert: Romanul tău puteeeeeeee de la o poştă!!!
Reply Chistian: Ca să vezi ce băiat de gaşcă sunt, nu am cenzurat, apreciez părerea ta sincer, doar că ar trebui suţinută printr-un argument, aştept intervenţia ta.Comment Gere: Aşa frate arată-i cine-i boss-ul, se joacă el aşa cu tine... BĂTAIE!
Comment: Ok!: Bătaie? unde, unde? că vin şi eu, care pe care? s...t
Blogu’ lui Christian: 23 mai, „Flower se intoarce pe Youtube"
Săptămâna aceasta a fost foarte productivă. s...tAm incercat să fac o selecţie cu cele mai bune filmuleţe dedicate lui Flower, le-am postat şi eu la rândul meu, să le crească traficul. Chiar sunt reuşite, unele din ele au chiar şi 2000 de view-uri, deci sunt dintre cele mai bune. Vizionare plăcută, dragi flowerişti!!!!!!!!! Am postat doar câteva clipuri din cele câteva sute, voi incerca să fac o colecţie cu cele mai bune, fiţi pe fază!
Unul din cele mai bune clipuri la ora actulă. A fost premiat şi de Animal Planet acum vreo 1 lună. Este povestea lui Flower de când era ea micuţă şi până in ultimul minut al vieţii sale, sincer induioşător, merită să vă uitaţi la el!
1:30
2,103 views
Acesta, după părerea mea, este al doilea clip ca valoare. Am stat zile intregi pe net să selectez din multimea de clipuri, dar a meritat. Prezintă o poveste un pic siropoasă a vieţii lui Flower, dar totuşi reuşeşte să surprindă câteva detalii pe care nu le-am găsit in AMV-ul de mai sus, deci merită să vă uitaţi şi la acesta.
1,006 views
Este, aş putea spune, cel mai haios clip, ştiţi voi, cele mai „hopa sus", „ up a daisy" momente ale lui Flower, atât de tipic, deci... merită !!!!! 450 views.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
