Ziarul de Duminică

Form/Inform/Perform

Form/Inform/Perform
13.04.2007, 17:08 14

Dintre toate galeriile bucurestene patronate de UAP, singura care are vocatie si atributele unui spatiu literalmente deschis - un fel de inauntru si in afara, totodata - este "Galateea". Aflata pe tronsonul "nobiliaritatii" elegante a Caii Victoriei, in proximitatea Pietei Amzei si a unor stimabile focare carturaresti, foarte afine sensibilitatii artistice si civice contemporane (Galeria Nemtoi; Teatrul Act; Teatrul Underground, GDS si libraria Humanitas; UNITER; Muzeul colectiilor si modernul building al Bibliotecii Academiei Romane, iar ceva mai incolo, centrul cel mai in neastamparata forfota (si boema, intru catva) culturala bucuresteana - Muzeul Literaturii Romane), Galeria "Galateea" contine germenul celei mai ofertante vitrine de bunuri artistice contemporane de folosinta indelungata din Capitala.

Form/Inform materializeaza o asemenea viziune asupra unei piete vii si reale de arta si la noi. Ea poarta semnatura a doi artisti respectabili si maturi, pentru care "vestimentatia" postmoderna in arta nu-i doar un moft epatant si la moda: pictorul Gheorghe Dican si sculptorul ambientalist Vasile Soponariu.
Doi artisti cu un spirit intreprinzator putin comun, emancipati de visarea platonica sub flamurile uneia sau alteia dintre dogmele estetice en vogue, laboriosi, pragmatici si increzatori in subtilitatile bine stapanite ale mestesugurilor lor, dar mereu flexibili in relatia cu precara si imprevizibila lor potentiala clientela. Pe care nu se sfiesc sa o modeleze de fiecare data cu tact, ocolind compromisurile si ereziile stilistice, in ciuda recompenselor tentante.
Foarte concentrata lor oferta artistica de la "Galateea" (15 tablouri in ulei, de dimensiuni mici si moderate, si sapte miniaturi sculpturale in bronz) se vrea o astfel de demonstratie de profesionalitate activa si cordiala, pe care o anunta cu putine decenii in urma, pe un ton de artagoasa premonitie, Nicolas Scheffer. Arta actuala nu e un fapt de muzeu, credea el. Ea se manifesta tot mai insistent ca o prezenta efectiva in ambient, fie ca ne referim la piete publice, la incinte oficiale, la strazi sau, si mai mult, la casele oamenilor, in mediul domestic. Parea un deziderat putin cam utopic, dar nicidecum irealizabil! Acest "nou spirit artistic" nu avea cum sa nu razbeasca, in conditiile in care democratizarea actelor artistice face din fronda un accesoriu elitist!
In cazul proiectului Form/In-form, imaginat de tandemul Dican-Soponariu la "Galateea", nu fronda da temei identitar scopurilor celor doi performeri. Fiecare dintre ei este o entitate bine individualizata stilistic. Pictura lui Dican are aceeasi savoare coloristica, pe care o sesizasem cu ani in urma, atunci cand miscarea lui gestuala avea ceva din salbaticia instinctului, ce impunea autoritatea in-formului, dar si din energia distilata a ontogenezei lui artistice. Culturalmente, Dican apartine acestei rare stirpe de continuatori zelosi, ce isi revendica vocatia originara a picturii in istoria sensibila a umanitatii. Este felul sau (ca si al lui Soponariu, de altfel) de a fi si a se exprima in orice imprejurare, mereu egal cu sine.
Aici nu mai este loc nici pentru hazard experimental si nici pentru delir improvizatoric. Aceasta forma de conformism fata de o identitate stilistica, croita atat de pe potriva ta si a inclinatiilor tale creative, nu exclude, cum observa acelasi Scheffer evocat mai sus, nici rigoarea si nici libertatea expresiei artistice (a tendintei irepresibile spre "ordine si dezordine", adica), ce concura la nasterea operei de arta.
Un asemenea mecanism de creatie are toate sansele sa se plieze pe modelul de spiritualitate si sensibilitate al timpului si al colectivitatii carora li se adreseaza artistul.
Un exemplu probator de adecvare in acest sens, prin proclamarea retoricii infailibile a formei, il ofera sculpturile lui Soponariu. Cu remarca suplimentara ca, in cazul sau, rigoarea (simbolurilor, modelajului, compozitiei, cizelurii) pare sa domine tentatia libertinismului limbajului si sintaxei poetice. Modernitatea viziunii lui sculpturale este definita aici tocmai de clasicizarea flexibila a arhetipului antropomorf si a incarcaturii lui de intelesuri si intruchipari, consecvent si inteligent actualizate si vizualizate.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO