Vezi, surade amicul. Vezi ca poti? Doar sa vrei! Asa ca eu sunt strategul. Nu-ti pot explica. Dar sa-ti dau un exemplu: engleza abia de-o bolborosesc, nici la limbile straine n-am indemanare si nici nu mi-am dat silinta. Dar de inteles, inteleg tot ce se vorbeste, il ingrozesc pe translator, altfel stralucita, e fata si inca frumoasa, scoala in Anglia si in State, o fac afis cand o-ntrerup chiar in mijlocul negocierilor. Le simt la nuante.
Amice, zic eu, ce-ti veni tocmai acuma? Prieteni apropiati nu suntem. De vazut, mai de loc, as spune. Acum doar din intamplare, nici nu stiu cum m-ai pescuit. Si ma incarci cu ale tale, nu ma intrebi daca sunt pregatit. Rade stins, imi ia de pe umarul hainei un fir de praf imaginar, isi duce degetul gros facut carlig la buze, un destul de prietenos semn sa tac. Nu ma-ntreba, ca nu stiu ce mi-a venit, spune el.
Te-am vazut aicea-n Ipsilante, chiar eram grabit, dar mi s-a facut chef de vorba. Nu stiu cu ce te mai ocupi. Mai faci literatura? (Nu uita, daca dai cumva, cine stie cum, de Vintila ala, fa-mi numaidecat un semn. Chestie personala. De bine, nu de rau!). Uite, mi-a trecut prin minte ca oi fi si eu vreun personaj. Cum il chema pe spaniolul ala, nu mai tin minte, cred ca-si trimetea personajele sa caute un autor. Cred ca la teatru am vazut asta. Sau era un italian?... In fine, nu lua ce spun eu ca pe o spovedanie. Nu e cazul. Nu sunt la capat de drum, mai am, mai am, ehe-he, dar te stiam mereu in goana dupa subiecte. Cu limba scoasa. Ai subiect, dai lovitura. Eu sunt unul, baga la ghiozdan. Nu m-ascund dupa deget, suntem cei mai importanti. Oamenii care stiu sa faca bani. Cica suntem toape, urati si lacomi. Nu cred. Si ce daca?! Eu sunt un om cu scoala. Totusi. Nu venit de la tarla sau din canal. Sunt si din astia. Tot buni. Si nu vin din clasa muncitoare. Vin de la tara sau din mahala. Dar nu proletariat. Proletariatul a fost distrus de comunisti.
M-ai inteles? Nu suntem hahalere de florile marului. Chiar cand mai furam, tara nu saraceste, se-mbogateste. M-ai inteles? E razboi. Cine moare, moare, cine traieste, traieste. Multi vin, putini raman. Raiul genialilor analfabeti. Isi dau copiii la scoli inalte. Stapanii de maine. Daca rezista. Nu de pomana l-am invatat eu pe Sun Tzu. Oricat de buni ar fi astia tineri, cat sunt eu viu, ei raman pe locul doi. Stiu asta dintr-un film. Cred insa ca altceva mi-a placut la tine. De cum am deschis eu gura, am bagat de seama ca stii sa asculti. Mare lucru. Nu cred ca-i din cauza ca esti sarac... Acuma fii atent, o chestie concreta. Punctuala, cum spun astia. Sa nu-mi ceri sa te sponsorizez. Daca mai scrii. Eu nu sponsorizez. As putea sa te ajut cu cate ceva. Eventual.
De fapt, chestia cu Octavia asta noua ma face sa rad si am vrut sa ti-o spun. Lasa ca m-au aratat cu degetul. Ce-i asta, boierule?! Unii de pe langa mine asa-mi spun: boierule. Boierule, ca altadata in Romania eminamente agrara. Sau, coane Fanele. Stii, eu sunt Stefan. Pai, dumneata, boier Fanele, esti de Octavia? Le tii p-alea adevarate in garaj si te uiti in facatura asta dupa nemti! Iti strici imaginea. Ne faci pe toti de ras. Ma rog, stii cum sunt oamenii... De altfel, acum e la service. O fac astia super OK. (L-am citat pe Robert, asul soferilor de barosani din metropola.) Si i-o fac cadou de ziua ei unei nepoate de sora.
Dar sa vezi... Trec pe Dorobanti. Ploaie, ceata, noroi, harmalaie, milioane de masini, claxoane, nebunie, barbiduci pe creier. Eram singur la volan. Eu conduc de obicei atent si cu placere. Sunt inginer. Si ma gadila, naiba stie de ce, Octavia asta, o luam asa, ca pe o fata mare de la tara. Si simt deodata o lovitura teribila, aproape ca sunt smuls din centura, mai sa dau cu capul in plafon. Nu numai ca intepenesc brusc pe carosabil, dar ma izbeste altul din spate, fratioare, bum-bum-buuuuumm. Omul, nevinovat, venea si el in forta, il obliga traficul, lasa ca le-o fi avut si el pe-ale lui. O Dacie, saracul. Tu tot Dacie ai, nu ma contrazice, sunt sigur. Cobor. Roata din fata, dreapta, bagata pana la butuc intr-o groapa plina cu smantana asta maronie, de la topirea zapezii. Lasa de ce era la spate, bara de protectie, amandoua farurile, capota suie, o pareza...
Pe trotuar, un tip in varsta, ceva burta insa voinic, obraz nu stiu cum sa spun, carnos, ce mai, avea marca unui plutonier de militie de mai de mult, sef de post in comuna suburbana Plaiesu. Geaca veche de piele, roasa pe la cusaturi, blanita, guler adaugat de oaie alba, pantaloni de trening, ghete vechi de baschet, caciula cu urechi, fular de lana colorat. E paznicul de la un parking privat de acolo. Rade. Nu ma supar si il intreb politicos, in timp ce in mine se trezea balaurul cu sapte capete: de ce razi, bre? Nu rad, sefu, spune el, nu va faceti nervi. Luati o tigara. Imi intinde un pachet de Monte Carlo. Tigarile lui. M-am lasat, spun. Nu rad, sa traiti, da' nu ma pot abtine, si la mine e la nervi, pentru astazi sunteti al optulea care da-n groapa asta. Si e abia trei dupa-amiaza. Trei Dacii, o Toyota, un Aro, un BMW, un Pajero nou-nout si acuma dumneavoastra. Ieri au fost doispe. Brusc, ma linistesc, fiara s-a retras. Intreb: si primaria? Care primarie, sefu'? intreaba el la randul lui. Dar ma lasa, face trei pasi militareste spre ghereta lui de sticla, scoate celularul care farnaia, inchipuieste-ti, Fur Elise, da, da, racneste paznicul, alo, am inteles, sa traiti...
Gata, mi-ai iesit in cale, te-am folosit. Ma grabesc. Poti ramane, e achitat tot ce se consuma la masa asta pana dimineata, cheama-ti un prieten. Sau o gagica. Daca-ti place aia castanie de la bar, e?n regula, te-a vazut cu mine, semn doar cu spranceana daca-i dai e a ta cu trup si suflet. E inca minora, dar are dispensa. Nu uita, vesti despre Capdeaur. Arde. Platesc in aur! Si asa, doar ca sa vezi cum vad eu lucrurile. Si una fulger inainte de plecare, ca sa nu creada chelnerul ca ne despartim suparati. Crezi ca m-am dus la primarie? Aiurea, nu exista autoritatea asta! In doua zile am avut toate informatiile. Parkingul ala era pe duca. Am cumparat terenul, am facut curatenie, alungat paznic cu ghereta cu tot si altele. Ingradit frumos cu plasa de otel. Astept. Investitie pe termen lung. Foarte buna. Ihm, ce zici? Nu uita ce te-am rugat. Hai, pa!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
