Fluvii vor seca in albie si stele se vor stinge pe cer pana cand cineva va reusi sa descifreze versurile scrise de Ana Cioriciu Stefanescu.
Debuteaza in poezie inca o fata frumoasa, o adevarata splendoare, comparabila cu Angela Baciu (la inceputurile ei), Adina Huiban sau Loredana Cristea, dar, din nefericire, ...mai putin talentata decat ele. Se numeste Ana Cioriciu Stefanescu si este autoarea volumului de versuri Bobul de mustar (aparut recent la Ed. Transilvania dintr-o localitate nementionata, probabil Galati). Membrii juriului care i-au atribuit "Premiul pentru volum in manuscris" la Festivalul National de Poezie "Grigore Hagiu" de la Galati, editia 2007, ar fi dat dovada de insensibilitate daca n-ar fi premiat-o. Eu insumi, in cazul ca as fi facut parte din juriu, n-as fi avut forta morala necesara sa votez pe altcineva. Dar acum, doar cu cartea ei in fata ochilor si abtinandu-ma sa ma uit prea mult la coperta a patra, unde o minunata fiinta cu par lung si decolteu generos zambeste din cinci fotografii, in mereu alta pozitie, trebuie sa iau cunostinta de faptul ca versurile nu spun mare lucru. Suna placut-ciripitor, dau impresia de emotie lirica dusa pana la lesin, dar, analizate, raman de neinteles si se sterg repede din mintea celui ce le citeste:
"e atat de rara desteptarea de mine/ incat orice secunda a oricarui vers/ nescris de tine/ imi saruta stins fiecare anotimp/ al fiecarui iubit/ ce lumina atinge si-nchide" (Desteptarea de mine).
Sa recapitulam. Desteptarea de mine, adica de Ana Cioriciu Stefanescu, e atat de rara (cat de rara? lunara? trimestriala? anuala?), incat orice secunda a oricarui vers nescris de tine, adica de iubitul poetei, saruta stins fiecare anotimp al fiecarui iubit... Gata, am pierdut firul! Sa o iau altfel. Orice secunda a oricarui vers nescris de El (dar, ma intreb acum, de unde stim cand anume El nu scrie un vers ca sa ne dam seama ca mai intra in actiune o secunda), orice secunda deci saruta stins (stins, asta inteleg, adica fara pasiune) fiecare anotimp al fiecarui iubit... Simt ca mi se blocheaza inteligenta. O secunda care saruta un anotimp... De fapt, nu un anotimp, ci fiecare anotimp al fiecarui iubit... Poeta are mai multi iubiti? De unde au aparut astia? La inceput era vorba doar de unul. Si, mergand mai departe: ...fiecare anotimp al fiecarui iubit ce lumina atinge si-nchide! Dar cati iubiti reusesc, oare, sa faca chestia asta, sa atinga si sa inchida lumina?
Toata cartea este plina de gangureli sibilinice. Fluvii vor seca in albie si stele se vor stinge pe cer pana cand cineva va reusi sa descifreze versurile scrise de Ana Cioriciu Stefanescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
