Kelly Link vine de pe coasta de est a Americii. A urmat cursurile Universitatii Columbia din New York si ale Universitatii Carolina de Nord, Greensboro. A publicat prima povestire in 1995 (Water Off a Black Dog's Back). Povestirile publicate i-a adus premii ca James Tiptree Jr, World Fantasy si Nebula. Este proprietara, impreuna cu sotul ei, Gavin Grant, a editurii Small Beer Press (pentru care cei doi au avut si o nominalizare la Premiile World Fantasy 2005). Ei sunt si editorii revistei Lady Churchill's Rosebud Wristlet. Traiesc in New York. Kelly Link a publicat doua volume de proza scurta: Stranger Things Happen (2001) si Magic for Beginners (2005).
Volumul Magic for Beginners (Magia pentru incepatori) a devenit in scurt timp laudat atat de cititori, cat si de critici. Povestirile din acest volum au fost protagonistele ultimelor mari premii: Locus si Hugo in 2005, Nebula in 2006
pentru The Faery Handbag (Geanta farmacata), Nebula 2006 pentru Magia pentru incepatori, cea care da titlul volumului.
Geanta farmacata este povestea Genevievei si a bunicii ei Zofia, cea mai mare mincinoasa din lume. Este povestea povestilor pe care aceasta bunica le spune, dar nu inainte de a sfatui auditoriul sa nu creada nimic. Este povestea unei genti fermecate (farmacate), proprietate a bunicii, ajunsa dupa moartea acesteia la nepoata. O geanta in care, pe rand, dispar ba sotul bunicii, ba iubitul nepoatei, ba o intreaga populatie, a celor de sub deal. Unii dintre ei se intorc, numai ca o zi de stat in geanta face cat douazeci de ani de-ai nostri. Este o poveste, chiar o poveste, cu intamplari hazlii sau magice sau doar delicate - cum este povestea sarutului pe care Genevieve il experimenteaza cu prietenele ei pentru a fi pregatita la momentul cand se va saruta de-adevaratelea cu iubitul ei Jake. Iubitul ei, pierdut in geanta fermecata a bunicii.
Obisnuiam sa merg cu prietenii mei in magazine second-hand. Luam trenul din Boston si mergeam pana la Garment District, care este un fel de depozit imens de haine. Totul este aranjat pe culori, lucru care face hainele sa para mai frumoase. E ca si cum te-ai plimba prin garderoba din cartile Narniei, dar, in loc sa dai de Aslan, de Vrajitoarea Alba si de oribilul Eustache, gasesti lumea minunata a hainelor - in loc de animale vorbitoare sunt gulere din blana, rochii de mireasa, pantofi pentru bowling, camasi din lana, totul aranjat pe cuiere astfel incat mai intai sa fie rochiile negre, de ti se pare ca esti la cea mai mare inmormantare in sala din lume, si apoi rochiile albastre - toate nuantele de albastru la care te poti gandi -, apoi cele rosii si tot asa. Rosu spre roz, rosu-orange, rosu-violet, rosu aprins si rosu transparent. Uneori inchid ochii, iar Natasha, Natalie si Jack ma duc la un umeras si freaca o rochie de mana mea.
- Ghici ce culoare e!
Aveam o teorie despre cum poti sa spui doar prin atingere ce culoare are un anumit lucru. Spre exemplu, daca stai pe o pajiste, poti spune ce nuanta de verde are iarba, cu ochii inchisi, doar pipaind-o si simtind cat de moale este. In ceea ce priveste hainele, bucatile mari de catifea par intotdeauna rosii, chiar daca nu este asa. Natasha se descurca foarte bine la ghicitul culorilor, dar Natasha se pricepe si la trisat la tot felul de jocuri fara sa fie prinsa.
O data ne uitam prin tricourile pentru copii si am gasit un tricou cu Muppets care fusese al Nataliei in clasa a treia. Stiam ca fusese al ei pentru ca inca mai avea numele ei in interior, acolo unde il scrisese mama ei cu o carioca permanenta, cand Natalie plecase in tabara. Jack i-l cumpara, pentru ca el era singurul care avea bani in acel weekend. El era si singurul care avea serviciu.
Poate va intrebati ce cauta un tip ca Jack la Garment District cu un grup de fete. Cu el lucrurile stau in felul urmator: se simte bine indiferent de ceea ce face. Ii place orice si place pe oricine, dar cel mai mult ii place de mine. Oriunde ar fi acum, pun pariu ca se simte bine si se intreaba cand o sa apar. Intotdeauna intarzii. Dar el stie acest lucru.
Aveam o teorie conform careia lucrurile au cicluri de viata, la fel ca oamenii. Ciclul de viata al rochiilor de mireasa, al gulerelor de blana, al tricourilor, pantofilor si gentilor include si Garment District. Daca hainele sunt bune sau daca sunt proaste intr-un mod interesant, Garment District este locul unde ajung cand mor. Poti spune ca sunt moarte dupa miros. Cand le cumparam si le spalam, cand incepem sa le purtam din nou, iar ele incep sa prinda mirosul celui care le foloseste, atunci se reincarneaza. Dar ideea este ca daca vrei sa gasesti un anumit lucru trebuie sa-l cauti. Trebuie sa cauti mult.
In beciul magazinului se vand haine, valize si cesti de ceai la kilogram. Poti sa cumperi opt kilograme de rochii de bal - o rochie neagra, o rochie moale de culoarea lavandei, o rochie de un roz nebunesc, o rochie stralucitoare din lam?, atat de fina ca o poti trece prin inel - cu doar opt dolari. Merg acolo in fiecare saptamana sa caut geanta farmacata a bunicii Zofia.
*
Geanta fermecata: este imensa, neagra si destul de mitoasa. Chiar daca tii ochii inchisi, se simte ca este neagra. Cel mai profund negru, iar cand o atingi ai senzatia ca ar putea sa-ti ramana mainile acolo, ca si cum ar fi smoala sau nisipuri miscatoare sau ca si atunci cand intinzi mana sa aprinzi lumina, dar tot ce poti simti este intunericul.
In geanta traiesc zane. Stiu cum suna asta, dar e adevarat.
Bunica Zofia spunea ca geanta este o amintire de familie. Ca are mai mult de doua sute de ani. Spunea ca atunci cand ea o sa moara va trebui sa am eu grija de ea. Sa fiu tutorele ei. Spunea ca trebuie sa fie responsabilitatea mea.
I-am zis ca nu pare sa fie atat de veche si ca acum doua sute de ani nu aveau genti, dar asta a indemnat-o sa-si faca cruce. Mi-a replicat:
- Atunci, spune-mi, Genevieve, unde crezi ca isi tineau doamnele ochelarii pentru citit, medicamentele pentru inima si andrelele?
Stiu ca nu o sa creada nimeni nimic din toate astea. Nu ma deranjeaza. Daca as fi banuit ca vei crede, nu ti-as mai fi povestit. Promite-mi ca nu vei crede un cuvant. Asa imi vorbea Zofia cand imi spunea povesti. La inmormantare, mama mi-a spus, pe jumatate plangand si pe jumatate razand, ca mama ei a fost una dintre cele mai mincinoase fiinte de pe Pamant. Cred ca se gandea ca Zofia nu era cu adevarat moarta. M-am dus insa la sicriul ei si am privit-o drept in ochi. Erau inchisi. Cele care se ocupasera de inmormantare ii facusera ochii cu fard si creion albastru. Arata de parca tocmai urma sa prezinte stirile la TV, nicidecum ca si cand ar fi fost moarta. Era destul de sinistru si m-a facut si mai trista decat eram. Dar nu am lasat acest amanunt sa ma distraga.
- Bine, Zofia, am soptit. Stiu ca esti moarta, dar e ceva important. Stii foarte bine cat de important e. Unde-i geanta? Ce-ai facut cu ea? Cum o gasesc? Ce-ar trebui sa fac acum?
Bineinteles ca nu a spus nimic. Statea acolo cu zambetul pe fata, de parca s-ar fi gandit la tot - la moarte, la fardul albastru, la Jake, la geanta, la povesti, la Scrabble, la Baldeziwurlekistan, la toate - de parca ar fi fost totul o gluma. Intotdeauna a avut un simt al umorului destul de ciudat. De aceea ea si Jack s-au inteles mereu atat de bine.
*
Am crescut in casa de langa cea in care a trait mama mea cand era mica. Mama ei, Zofia Swink, bunica mea, avea grija de mine cand mama si tata erau la serviciu.
Zofia nu a aratat niciodata ca o bunica. Avea parul lung si negru, pe care il purta in cozi mici impletite. Avea ochi albastri foarte mari. Era mai inalta decat tata. Arata ca un spion sau ca o balerina, ca o femeie-pirat sau ca o vedeta rock. Si se purta ca atare. Spre exemplu, nu mergea nicaieri cu masina. Mergea pe bicicleta, lucru care o scotea pe mama din minti.
- De ce nu te poti purta ca o persoana de varsta ta? spunea mama, iar Zofia radea.
Zofia si cu mine jucam tot timpul Scrabble. Zofia castiga de fiecare data, desi engleza ei nu era chiar atat de buna, pentru ca deciseseram ca are voie sa foloseasca vocabularul baldeziwurleki. Baldeziwurlekistan era locul in care se nascuse Zofia, cu vreo doua sute de ani in urma. Cel putin asa spunea ea (Bunica mea pretindea ca are peste doua sute de ani, poate chiar mai mult. Uneori sustinea ca-l cunoscuse pe Gingis Han, care era mult mai scund decat ea, dar nu cred ca am timp sa spun si aceasta poveste). Baldeziwurlekistan este de asemenea un cuvant care valoreaza multe puncte la Scrabble, chiar daca nu prea incape pe tabla de joc. Zofia l-a pus pe tabla cand am jucat prima oara. Eram destul de fericita pentru ca facusem patruzeci si unu de puncte cu cuvantul fermoar.
Zofia isi tot aranja literele pe tavita. Apoi s-a uitat la mine de parca m-ar fi provocat sa o opresc si a scris eziwurlekistan dupa bald (chel). Folosise delicios, fermoar, dorinte si ac si transformase de in deget. Baldeziwurlekistan nu a incaput pe tabla si a ajuns in partea din dreapta.
Am inceput sa rad.
- Am folosit toate literele, a spus Zofia.
Si-a lins creionul si a inceput sa-si numere punctele.
- Acesta nu este un cuvant. Baldeziwurlekistan nu este un cuvant. Si apoi, nu ai voie sa faci asta. Nu poti pune un cuvant format din 18 litere pe o tabla de joc care are numai 15 patrate.
- De ce nu? Este o tara. Este locul in care m-am nascut, draga mea.
- Te provoc.
M-am dus si am luat dictionarul si m-am uitat in el.
- Nu exista un asemenea loc.
- Normal ca nu mai exista in zilele noastre, a spus Zofia. Nu era un loc foarte mare. Dar ai auzit de Samarkand, de Uzbekistan, de Drumul Matasii si de Gingis Han. Nu ti-am povestit ca l-am cunoscut pe Ginghis Han?
M-am uitat la Samarkand.
- Bine, Samarkand este un loc adevarat. Un cuvant adevarat. Dar Baldeziwurlekistan nu este.
- Acum ii spun altfel, dar cred ca este important sa ne aducem aminte de unde ne tragem. Mi se pare corect sa folosesc cuvinte baldeziwurlekistaneze. Engleza ta este mult mai buna decat a mea. Promite-mi un lucru, unul foarte mic: ca-ti vei aminti numele adevarat. Baldeziwurlekistan. Acum, ca l-am adaugat, am trei sute saizeci si opt de puncte. E corect?
Daca era sa numesti geanta farmacata pe numele ei adevarat, ar fi fost ceva de genul orzipanikanikcz, care inseamna "geanta din piele in care este lumea", doar ca Zofia nu scria acest cuvant de doua ori la fel. Spunea ca trebuie sa-l scrii de fiecare data putin diferit. Nu ti-ai fi dorit sa-l scrii de doua ori la fel, pentru ca era periculos.
Eu ii spuneam geanta farmacata pentru ca pusesem o data farmacata pe tabla de Scrabble. Zofia a spus ca nu se scrie cu a, ci cu e, numai cu e. S-a uitat in dictionar si a pierdut o runda.
Zofia spunea ca in Baldeziwurlekistan foloseau o tabla si niste tigle pentru ghicit, prognoze sau doar pentru distractie. Spunea ca e ca si cum ai juca Scrabble. Probabil din cauza asta devenise atat de buna la acest joc. Baldeziwurlekistanezii foloseau tiglele si tablele pentru comunicarea cu cei care traiau sub deal. Cei de acolo cunosteau viitorul. Baldeziwurlekistanezii le dadeau lapte prins si miere, iar femeile tinere din sat obisnuiau sa doarma la poalele dealului, sub cerul liber. In aparenta oamenii de sub deal erau tare draguti, dar era foarte important sa nu cobori niciodata sub deal ca sa dormi acolo, indiferent cat de dragut ti s-ar fi parut vreun baiat de acolo. Daca faceai lucrul acesta, chiar daca iti petreceai acolo o singura noapte, cand te intorceai puteau sa fi trecut peste o suta de ani. "Tine minte acest lucru", imi spusese Zofia. "Nu conteaza cat de dragut este un tip. Daca vrea sa te duci la el, nu este cea mai buna idee. E in regula sa te prostesti pe acolo, dar sa nu ramai niciodata peste noapte".
Din cand in cand, cate o femeie de sub deal se marita cu un barbat din sat, desi nu se termina niciodata cu bine. Problema era ca femeile de acolo erau niste bucatarese groaznice. Nu se puteau obisnui cu trecerea timpului in sat, ceea ce insemna ca supa se ardea tot timpul sau era fiarta prea mult. Dar ele nu suportau sa fie criticate. Le raneau sentimentele. Daca sotul lor din sat se plangea de ceva sau doar daca parea ca ar vrea s-o faca, se termina! Femeia se intorcea acasa si, chiar daca sotul se ducea si o implora sa ramana si isi cerea scuze, puteau sa treaca trei ani sau treizeci de ani sau cateva generatii pana sa se intoarca inapoi.
Chiar si cele mai fericite casnicii intre baldeziwurlekistanezi si oamenii de sub deal erau distruse cand copiii deveneau indeajuns de mari pentru a se plange de mancare. Dar cam toti cei din sat aveau sange de la cei de sub deal.
- Este in tine, mi-a spus Zofia si m-a sarutat pe nas. A trecut de la bunica mea si de la mama ei. D-asta suntem atat de frumoase.
Cand Zofia avea 19 ani, preoteasa-saman din sat a aruncat tiglele si a vazut ca urma sa se intample ceva rau. Se apropia o invazie si nu se puteau apara in nici un fel. Invadatorii aveau sa arda casele tuturor si sa ia ca sclavi barbatii si femeile tinere. Ba chiar mai rau de atat. Urma sa aiba loc si un cutremur, ceea ce era foarte rau, pentru ca de obicei cand apareau invadatorii cei din sat coborau sub deal pentru o noapte, iar cind se intorceau invadatorii plecasera deja de cateva luni, decenii sau chiar o suta de ani. Dar acest cutremur avea sa rupa dealul in doua.
Cei de sub deal erau in mare pericol. Casele lor aveau sa fie distruse, iar ei, condamnati sa rataceasca prin toata lumea, plangandu-si soarta pana cand Soarele avea sa explodeze, cerul sa crape, iar marile sa fiarba, pana cand oamenii s-ar fi uscat si apoi s-ar fi transformat in praf si ar fi fost spulberati. Astfel ca preoteasa-saman s-a rugat si mai mult, iar oamenii de sub deal i-au spus sa omoare un caine negru, sa-i curete pielea si sa faca din ea o geanta in care sa incapa un pui, un ou si o cratita. Asa a facut, iar apoi locuitorii de sub deal au facut interiorul gentii indeajuns de mare incat sa incapa tot satul, toti oamenii de sub deal, toate padurile, muntii, marile, raurile, lacurile, livezile, cerul, spiritele, monstrii fabulosi, sirenele, dragonii, bestiile si toate zeitatile pe care oamenii din sat si cei de sub deal le venerau.
- Geanta ta e facuta din piele de caine? E dezgustator!
- Draguta mea, cainele este delicios. Pentru baldeziwurlekistanezi cainele este o delicatesa.
Inainte sa vina invadatorii, satenii au impachetat tot si s-au mutat in geanta. Toarta era facuta din os. Daca o deschideai intr-o parte, era doar o geanta in care incapeau un pui de gaina, un ou si o cratita sau o pereche de ochelari pentru citit, o carte si o cutie de medicamente. Daca o deschideai din partea cealalta, gaseai o barca plutind la gura raului. Pe alta parte era padurea, unde baldeziwurlekistanezii si cei de sub deal isi stabilisera noua asezare.
Daca se intampla sa deschizi geanta gresit, te trezeai intr-un taram intunecat care mirosea a sange. Acolo era locul unde traia pazitorul gentii (cainele din a carui piele fusese facuta geanta). Acesta nu avea piele. Urletele lui faceau sa-ti dea sangele pe nas si pe urechi. Sfasia pe oricine deschidea geanta in directia gresita.
- Am sa-ti arat cum nu trebuie sa deschizi geanta, mi-a spus Zofia.
A invartit de toarta, aratandu-mi cum se face. A deschis geanta, dar nu foarte larg, si a indreptat-o spre mine.
- Haide, draga, asculta putin.
Mi-am apropiat urechea de geanta, dar nu foarte mult. Nu auzeam nimic.
- Nu aud nimic, am spus.
- Probabil ca doarme saracul caine. Chiar si cosmarurile noastre mai trebuie sa doarma din cand in cand.
Dupa ce fusese exmatriculat, toti cei de la scoala ii spuneau Jack Houdini in loc de Jack. Toti in afara de mine. Va voi explica de ce, dar trebuie sa aveti rabdare. E destul de greu sa le spui pe toate in ordinea potrivita.
Jack este mai destept si mai inalt decat majoritatea profesorilor nostri. Nu atat de inalt ca mine. Ne stim din clasa a treia. Jack a fost intotdeauna indragostit de mine. El spune ca inca dinainte de clasa a treia, chiar dinainte de a ne cunoaste. Mie mi-a luat ceva timp ca sa ma indragostesc de Jack.
In clasa a treia, Jack stia deja tot, mai putin cum sa-si faca prieteni. Obisnuia sa ma urmareasca toata ziua. M-a enervat atat de tare, incat i-am ars un sut in genunchi. Cand am vazut ca nu functioneaza, i-am aruncat rucsacul pe geam, din autobuzul scolii. Nici asta nu a mers, dar in anul urmator Jake a dat niste teste si scoala a hotarat sa treaca peste clasele a patra si a cincea. Pana si mie a ajuns atunci sa-mi para rau pentru el. Clasa a sasea nu a fost o perioada buna. Cum colegii lui nu mai incetau sa-i bage capul in toaleta si sa traga apa, s-a dus afara, a luat un sconcs si i-a dat drumul in vestiarul baietilor.
La scoala aveau de gand sa-l suspende pentru restul anului, dar in loc de asta, Jack n-a mai venit doi ani, timp in care mama lui i-a predat acasa. A invatat latina, ebraica si greaca, a invatat cum sa scrie sextine, cum sa prepare sushi, cum sa joace bridge si chiar sa croseteze. A invatat scrima si dansuri clasice. A lucrat in bucataria unei cantine si a facut un film despre razboiul civil. A invatat sa cante la chitara. A scris chiar si un roman, insa nu l-am citit niciodata - el zice ca e ingrozitor de prost.
Cand s-a intors la scoala, doi ani mai tarziu, pentru ca mama lui facuse prima data cancer, cei din conducere l-au pus in aceeasi clasa cu noi, in clasa a saptea. Era in continuare prea destept, dar era in sfarsit capabil sa se integreze. Plus ca era foarte bun la fotbal si foarte dragut. V-am spus ca stia sa cante la chitara? Toate fetele din scoala erau indragostite de el, dar dupa scoala venea mereu cu mine sa jucam Scrabble cu Zofia si s-o intrebe despre Baldeziwurlekistan.
Pe mama lui Jake o chema Cynthia. Colectiona broaste din ceramica si bancuri. Cand eram in clasa a noua, a facut cancer din nou. Cand a murit, Jack a spart toate broastele. Aceea a fost prima inmormantare la care am asistat. Cateva luni mai tarziu, tatal sau si-a dat intalnire cu profesoara de scrima a lui Jack. S-au casatorit imediat ce l-au dat afara de la scoala pe Jack pentru proiectul Houdini. Aceea a fost prima nunta la care am asistat. Jack si cu mine am furat o sticla de vin si am baut-o, iar eu am vomitat in piscina de la club. Jack a vomitat pe pantofii mei.
*
Asadar satenii si oamenii de sub deal au trait fericiti cateva saptamani in geanta, pe care o legasera de o piatra intr-o fantana secata care, prognozasera ei, avea sa supravietuiasca cutremurului. Dar unii dintre baldeziwurlekistanezi voiau sa iasa de acolo sa vada ce se mai intampla in lume. Zofia era una dintre ei. Intrasera in geanta vara, iar cand au iesit catarandu-se afara din fantana, ningea, iar satul lor era ruinat si plin de moloz. Au mers prin zapada, Zofia carand geanta, pana au dat de un alt sat, unul pe care nu il mai vazusera pana atunci. Toti cei de acolo isi impachetau averea si plecau, lucru care le-a dat Zofiei si prietenilor ei un sentiment neplacut. Parea sa fie exact ca atunci cand intrasera ei in geanta.
I-au urmat pe refugiati, care pareau sa stie unde merg, pana cand au ajuns intr-un oras. Zofia nu fusese niciodata intr-un asemenea loc. Existau trenuri, lumina electrica, teatre, iar oamenii se impuscau intre ei. Cadeau bombe. Era razboi. Multi dintre sateni au decis sa intre din nou in geanta, dar Zofia s-a oferit sa ramana afara pentru a avea grija de geanta. Se indragostise de filme, de ciorapii de matase si de un tanar, un dezertor rus.
Zofia s-a maritat cu tanarul dezertor si impreuna au trecut prin multe aventuri pana au ajuns in America, unde s-a nascut mama. Din cand in cand, Zofia consulta tiglele si vorbea cu oamenii din geanta, care ii dadeau sfaturi despre cum sa se fereasca de pericole si despre cum ea si sotul ei ar putea sa faca bani. Din cand in cand, un baldeziwurlekistanez sau vreunul dintre cei de sub deal iesea din geanta pentru a se duce la aprozar, la un film, la un parc de distractii unde se dadea in montaigne-russe sau la biblioteca.
Cu cat Zofia ii dadea mai multe sfaturi sotului ei, cu atat faceau mai multi bani. El a devenit curios in legatura cu geanta Zofiei, pentru ca isi dadea seama ca era ceva ciudat cu ea, dar Zofia i-a spus sa-si vada de treaba. El a inceput sa o spioneze si i-a vazut pe toti omuletii ciudati care intrau si ieseau din casa. A capatat convingerea ca Zofia fie era spion al comunistilor, fie avea o aventura. S-au certat, iar el a inceput sa bea din ce in ce mai mult si pana la urma i-a aruncat tiglele pentru ghicit.
- Rusii nu-s buni de soti, mi-a spus Zofia.
La un moment dat, cand Zofia dormea, el a deschis geanta si a intrat acolo.
- Am crezut ca m-a parasit. Timp de aproape douazeci de ani am crezut ca ne-a parasit pe mine si pe mama ta si a plecat in California. Nu ca imi pasa foarte mult. Ma saturasem sa fiu casatorita, sa fac mancare si curatenie pentru altcineva. E mult mai bine sa gatesti ce vrei si sa faci curatenie cand vrei. A fost mai greu pentru mama ta sa nu aiba un tata alaturi. Asta era partea de care imi pasa. Apoi mi-am dat seama ca nu plecase. Petrecuse o noapte in geanta si iesise dupa douazeci de ani, la fel de frumos cum mi-l aminteam, si trecuse destul de mult timp ca sa uit toate certurile. Ne-am impacat si a fost foarte romantic, iar in dimineata urmatoare ne-am certat iar, a mers si a sarutat-o pe obraz pe mama ta care dormise pe tot parcursul vizitei, si a intrat din nou in geanta. Si iar nu l-am mai vazut timp de douazeci de ani. Ultima data cand a venit ne-am dus sa vedem Razboiul Stelelor si i-a placut atat de mult, incat a intrat in geanta sa le povesteasca celor de acolo. In decurs de doi ani, au aparut toti cei de acolo ca sa vada filmul si toate urmarile care s-au facut.
Fragment din volumul Magia pentru incepatori de Kelly Link, in curs de aparitie la Editura Tritonic, in colectia fiction.ro. Traducere de Irina Popa
pentru The Faery Handbag (Geanta farmacata), Nebula 2006 pentru Magia pentru incepatori, cea care da titlul volumului.
Geanta farmacata este povestea Genevievei si a bunicii ei Zofia, cea mai mare mincinoasa din lume. Este povestea povestilor pe care aceasta bunica le spune, dar nu inainte de a sfatui auditoriul sa nu creada nimic. Este povestea unei genti fermecate (farmacate), proprietate a bunicii, ajunsa dupa moartea acesteia la nepoata. O geanta in care, pe rand, dispar ba sotul bunicii, ba iubitul nepoatei, ba o intreaga populatie, a celor de sub deal. Unii dintre ei se intorc, numai ca o zi de stat in geanta face cat douazeci de ani de-ai nostri. Este o poveste, chiar o poveste, cu intamplari hazlii sau magice sau doar delicate - cum este povestea sarutului pe care Genevieve il experimenteaza cu prietenele ei pentru a fi pregatita la momentul cand se va saruta de-adevaratelea cu iubitul ei Jake. Iubitul ei, pierdut in geanta fermecata a bunicii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
