Pana si poneiul roz cu zvastica pe crupa a ajuns o amintire otioasa, delatiunea culturala – un lux, Iuda cel priapic al lui Radvan – o frumoasa, in agitatia ei isteroida, pagina din istoria noastra recenta, aceea cand mai aveam ragaz sa vorbim, chiar daca sui, si despre altceva decat despre bani, falimente, somaj, subprime, dobanzi si credite. Unde-s zapezile d’antart? Antartul acela de-acum vreo patru luni, cand inca se mai putea vorbi, cu pofta, despre cultura? Hotarat lucru, Nicolae Manolescu si-a ales prost momentul sa publice Istoria literaturii… Ar mai fi tinut multa vreme prima pagina a jurnalelor, daca pardalnica recesiune nu si-ar fi bagat coada. Abia de-l mai injura, cu atentie si dupa ce-si clateste gura cu apa de roze, S.A., intr-un serial care incepe si el sa-si ofileasca puterea de seductie. Opera a unui memorialist de toata isprava, Gh. Florescu, Confesiunile unui cafegiu, declarata cartea anului 2008 de catre Dan C. Mihailescu, pare acum doar un ghid paseist, menit sa ne fluture prin fata ochilor ideea ca nici crizele nu mai sunt ce-au fost. Poate Memoriile lui Valeriu Anania vor izbuti sa scoata de sub perdeaua vrajmasa de ceata Soarele sfant de pe cer.
Vorbim despre recesiune, mestecam criza, respiram depresiune. Presa scrisa, dar mai ales cea televizuala, ne indeamna, apasat, sa ne calauzim de-acum inainte dupa principiul profund cartezian enuntat, candva, la inceputul toamnei trecute, de un editorialist vizionar de la Le Figaro: "Economisesc, deci exist!" Asa ca, daca tot avem naravul sa vorbim, in contra curentului, despre cultura, hai sa vorbim despre cea low-cost. Sa oferim, daca tot nu avem alte idei decat cele legate de criza, kit-uri de abstinenta culturala: Traiasca ziarul de ieri, abandonat pe scaunul metroului, aferim cartilor second-hand de pe tarabele din Obor, vivat matineurile, ura pentru happeninguri stradale si grafitti, bun-venit la lecturi publice (gratuite) din Hagi Tudose, ovatii prelungi pentru eseurile online, foc verde continuu pentru lectura in picioare printre standurile de la Carturesti, Noi sau Diverta, unde macar e cald si nu esti obligat sa cumperi. Bun, asta pentru consumatorii de cultura. In ceea ce priveste produsele, logica supravieturii va impune, pe rand: haikuurile, schitele in carbune, capriciile muzicale si refrenele, scurtmetrajele, piesele intr-un act, sculptura mica si foarte mica. In privinta producatorilor, nici nu mai e nevoie de imaginatie sau de ironie, guvernul s-a ocupat de toate. Salarii cumulate cu pensia pentru profesori sau actori imbuibati? Nu, nici vorba. Ba, mai mult, trebuie lucrat, in raspar cu directivele europene si, mai ales, cu bunul-simt, si la Legea drepturilor de autor.
Dar sa nu ne lasam de tot coplesiti de norii ce se aduna in sir lung pe sesuri. Candva, totusi, Soarele deocamdata improbabil al schimbarii va izbuti sa razbata. Si, daca nu ne va ajuta sa ne bronzam sau nu ne va face de-a dreptul fericiti, macar ne va sprijini sa ne masuram umbra. Umbra aceea pe care, cred, o facem de pomana pe fata Pamantului in lipsa culturii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
