Atunci cand este justificata de valoarea finala a actului artistic, mixtura culturala este de obicei aducatoarea unei binevenite prospetimi. Modul in care fiecare dintre interpretii implicati vine cu ceva din "cultura de acasa" constituie, nu de putine ori, premisa unor viziuni surprinzatoare, deschizatoare de noi drumuri.
Daca in domeniul financiar si in cel al geografiei - cu multe variabile privind forta de munca si mijloacele de productie - urmarile globalizarii sunt in continuare greu previzibile, in domeniul muzicii - indiferent de gen - circulatia valorilor se dovedeste a fi totalmente benefica. Un bun exemplu in acest sens este si CD-ul dedicat creatiei compozitorului bulgar Pancho Vladigerov, trei opusuri ale acestuia - Vardar Bulgarian Rapsody, Traumspielsuite si Bulgarian Dances - fiind interpretate de Orchestra simfonica radio din Berlin, condusa de dirijorul Horia Andreescu.
Iar lucrurile nu se opresc aici, stilul eclectic al muzicii acestui album fiind justificat de multiculturalismul educatiei compozitorului. Nascut la Zurich, mostenirea culturala evreiasca a lui Pancho Vladigerov a fost completata cu o educatie muzicala care a inceput la Sofia in primii ani ai secolului XX, fiind continuata apoi la Berlin, unde a avut ca profesori individualitati artistice de renume, precum Friederich Gernsheim, Georg Schumann sau Leonid Kreutzer. Cariera sa a fost deschisa de castigarea premiului Mendelssohn, eveniment care a fost repede urmat de premierea altor compozitii intrate imediat in repertoriul filarmonicii berlineze. Avand evidente virtuti vizuale, muzica celor trei opusuri se bazeaza pe o scriitura solida din punct de vedere componistic, orchestratia, introducerea, conducerea si repartizarea travaliului tematic fiind sustinute cu o mana sigura in care poate fi recunoscuta rigoarea scolii germane.
Din punct de vedere stilistic, muzica lui Pancho Vladigerov poarta auditoriul pe aripile unei fantezii bogate, care, asemenea unui covor fermecat din basmele orientale, survoleaza cu gratie in stil romantic zone muzicale dintre cele mai diverse, de la folclorul balcanic la muzica de salon sau chiar la jazz, vizitand cate putin majoritatea marilor orientari ale romantismului. Desi nu neaparat originala, muzica filmica a lui Pancho Vladigerov reuseste sa bine dispuna printr-o componenta funciarmente pozitiva scoasa cu mare arta in evidenta de calitatea interpretarii.
Temperamentul dirijorului Horia Andreescu, a carui experienta alaturi de orchestra berlineza isi spune cuvantul, aduce exact acele elemente care pot avea darul de a scoate tot ce e mai bun din aceasta muzica. Scriitura compozitorului bulgar si stilul dirijoral al lui Horia Andreescu s-au intalnit pe terenul fertil al fictiunii, acuratetea si rigoarea, marci inconfundabile ale orchestrei germane, definitivand o reteta multiculturala de succes.
Asadar, o muzica de film foarte bine scrisa, plina de surprinzatoare senzatii de deja vu, o orchestra foarte buna si un dirijor pe masura, constituie in cazul acestui album garantia unui produs de calitate si a unui timp petrecut agreabil in compania unui repertoriu nou si in acelasi timp bine cunoscut.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
