Colectia de arta Octavian Goga, aflata in resedinta de la Ciucea, are o provenienta nebuloasa si a facut obiectul unor furturi dar si al unor recuperari spectaculoase. Este o colectie vie care, iata, inca mai e in stare sa ne rezerve surprize.
Aflat de aproape un an "in exil" de jure si de facto la Muzeul Memorial "Octavian Goga" din Ciucea, Vasile Radu, reputat critic de arta clujean, a patruns, cu acte in regula, in colectiile de arta ale poetului. Un an de studii isi arata deja roadele in recenta expozitie deschisa la Muzeul de Arta Cluj-Napoca, care ni-l arata pe "poetul patimirii noastre", cunoscut ca un colectionar de pretioasa arta decorativa, si ca un rafinat amator de grafica de nivel european.
Aceste colectii vor fi "restituite" publicului clujean intr-o suita de expozitii al caror criteriu de selectie este autorul sau tematica. A fost expus, pentru inceput, un ciclu de desene semnate Jules Pascin, a carui biografie artistica o aflam din elegantele fascicole care insotesc expozitia. Ajuns la Paris in primii ani ai secolului XX, artistul isi conjuga afinitatile cu cele ale grupului in care straluceau deja Picasso, Braque sau Vlamink, promotori ai noii sensibilitati care va schimba traseul artei secolului ce abia incepuse. Un traseu inceput in Montmartre si Montparnasse, oficializat sub numele de "scoala de la Paris" si pentru care Jules Pascin reprezinta un exemplu tipic. Regasim existenta tumultoasa si subiectele predilecte ale epocii, apropiate boemei prin frecventarea intensa a cabaretelor si bordelurilor, intr-o transpunere artistica a carei nota personala o da preferinta pentru linia desenata, cu vibratii si intensitati evocand ductul expresionist. Avem in expozitia de la Cluj ilustrarea expresiei lui Pascin, care spunea ca nudurile sale sunt mai goale decat ale altora. Aceasta frivolitate, dusa la paroxism, se pare ca l-a si pierdut: in plina glorie, se sinucide in ajunul unei expozitii pariziene din anul 1930.
A doua parte a expozitiei o reprezinta o suita de vedute londoneze, despre care se crede ca au ajuns la Ciucea sub forma unui cadou oferit de Nicolae Titulescu sau reprezinta o achizitie directa din expozitia britanica deschisa la Bucuresti in 1935. Valoroase mai degraba pentru caracterul documentar, stampele de secol XVIII-XIX au farmecul unei tehnici, cromolitografia, care a reusit sa se apropie la limita confuziei de acuarela, facand accesibila imaginea artistica claselor mai putin avute, dar nu mai putin dornice de arta.
Acest proiect de restituire a unui patrimoniu inca nefructificat expozitional dovedeste in plus, asemenea unor exemple celebre (Ovidiu si "Ponticele""sa zicem) ca exilul poate fi benefic, daca nu in totalitate pentru protagonist, oricum pentru urmarile sale in posteritate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
