Membrii Academiei Romane au dezbatut, in sedinta din 24 mai 1911, posibilitatea ca arhitectul L. Mac Lean sa realizeze noul local al Bibliotecii inaltului for.
Decizia avea la baza un memoriu al lui Ioan Bianu
(1856-1935), din 18 februarie 1911, care preciza ca spatiul Bibliotecii era "neindestulator, nepotrivit si nesigur".
Generalul Grigore Crainiceanu (1852-1935) si-a exprimat nedumerirea ca un strain trebuia sa intocmeasca planurile si devizele, desi in conditii similare se organiza un concurs intre arhitectii romani care "constituie astazi un corp priceput si destoinic". I. Bianu si-a motivat optiunea prin faptul ca arhitectul L. Mac Lean lucrase la Biblioteca Regala din Berlin, iar Biblioteca Academiei trebuia sa fie executata "in conditii de cea mai deplina siguranta". Proiectul a trecut la vot cu 17 voturi pentru, 6 contra si o abtinere a lui Ioan Kalinderu (1840-1913). A. Saligny (1854-1925), nemultumit de rezultatul votului, si-a prezentat demisia din comisia pentru localul Bibliotecii, la 26 mai 1911. Demisia i-a fost respinsa in aceeasi sedinta. A. Saligny a apelat la generalul Crainiceanu, expediindu-i acestuia, la 1 iunie 1912, o scrisoare prin care preciza "ca nu va mai veni la Academie" din cauza ca presedintele inaltului for, Iacob C. Negruzzi (1842-1932), nu i-a citit integral demisia, in sedinta din 26 mai 1912. Epistola a fost prezentata de generalul Crainiceanu biroului Academiei abia in sedinta din 5 octombrie 1912, rugandu-si colegii sa gaseasca "mijloacele cele mai potrivite" pentru a-l convinge pe A. Saligny sa-si reia locul la sedinte.
I. C. Negruzzi, regretand incidentul, a precizat ca A. Saligny nu avea de ce sa se simta jignit. Arhitectul L. Mac Lean primise voturile majoritatii academicienilor. I. C. Negruzzi si-a manifestat speranta, in finalul discursului sau, ca A. Saligny va reveni la sedintele Academiei "pentru a profita, ca si in trecut, de luminarile sale". In discutie a intervenit si Dimitrie A. Sturdza (1833-1914), secretarul general al Academiei, care a mentionat ca A. Saligny nu putea demisiona: "membrii Academiei sunt alesi pe viata si, conform art. 23 din Statutele Academiei, nu pot spune ca nu mai vin la lucrarile ei pentru o causa sau alta".
A. Saligny a revenit in cele din urma la sedintele Academiei. Prima prezenta a sa, dupa incidentul din 5 octombrie 1912, a fost consemnata in procesul verbal no. 9 al sedintei din 11 mai 1913.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
