ROMAN (CU UN) POLITIST
Episodul 2
Nu ma interesa politica nici cat negru sub unghie. Nici alegerile. Nici azi nu ma intereseaza. Habar n-am de ce. M-am luat dupa lumea care spune ca toti ai din politica sunt o apa s-un pamant, se gudura pan' le dai ce vor, p-orma-ti-ntorc dosul. Si unii si altii vor sa se catere acolo sus, sa-si umple teschereaua, mi-a zis bine taica-miu, sa nu-ma-ncred in nici unul, ca sunt mana-n mana, degeaba se balacaresc ca la usa cortului, dupa ce trece daravera ii vezi la brat cum dau tunuri impreuna. Mai rau e ca astia din urma s-au inhaitat cu interlopii, asa zice lumea, ai ca mine, politistii, ar trebui sa stie. Adevarul e ca stiu, asa e, dar singur nu prea am ce sa fac.
Si uite c-aparu omul meu, facuse toate meseriile, zicea, fusese zidar, sofer, salahor, student, inginer constructor, ba chiar scrisese o vreme la ziar, intrase dupa decembrie ala de-l injura unii si-l blagoslovesc altii intr-un partid si iesise cand s-a lamurit cum se mananca politica, se intorsese la meseria lui de constructor, n-avea chef nici sa-i conduca pe altii, nici sa le spuna cum sa-si faca treaba, nici sa le schimbe vietile, nici sa se dea el grozavul grozavilor, voia doar sa puna ordine in orasul nostru dupa zece ani de la decembrie ala, se saturase s-o auda pe fiica-sa ca nu poate iesi pe strada de frica interlopilor. Hotarase sa candideze impotriva tuturor, fara nimeni in spate, daca oamenii vor sa se schimbe ceva, or sa i se alature, daca vor sa-si duca zilele in mocirla, sa nu-l voteze.
L-au huiduit foarte multi la inceput, i-au ras in nas, l-au fluierat, i-au strigat sa-si duca parturile-n alta parte. Adica cum, iese din multime unul ca ei, cu nimic mai breaz, fara un partid in spate, cum se poarta, sa vedem si noi cum sta treaba, care-i culoarea omului adicatelea, si se apuca sa-i besteleasca ca stau ca prostii in mocirla si nu fac nimic? Cin'te crezi, dom'le? Da' daca e cum spune omu'? nu se-ntreba nimeni la inceput.
El continua sa vorbeasca lumii, unde se nimerea, la piata, urcat pe cate-o lada de scanduri, in statii de autobuz, pe treptele tribunalului, sa-l vada toti care treceau. Are o voce puternica, o auzi de departe. Se cutremura aerul cand le cerea sa i se alature. Daca nu s-ar fi inscris candidat la comisie, o mana de sprijinitori ii trebuise pentru asta, l-ar fi saltat sigur pentru tulburarea linistii publice, dar asa n-aveau ce face, oricat protestau candidatii celor enspe partide.
Nu dadea nimeni o ceapa degerata pe vorbele lui, iaca, inc-un nebun care se vrea imparat. Se dusese insa vorba, si oamenii se opreau sa-l asculte, curiosi, amuzati si nu prea, din ce in ce mai multi, dar nu atat de multi incat sa crezi ca se misca ceva. Avea o voce frumoasa, nu numai puternica. Si ce spunea parca voiai sa auzi, chiar de ti se parea poveste.
Imi tot spunea ce mai face si ce mai invarte colegul meu de arhiva, unul care zicea ca vrea sa-si termine liceul la seral si nu prea se-ndemna. Il vazuse si-i tinea partea, altfel noi, politistii, n-avem voie sa avem pareri. Prin ziare nu aparea vreo iota despre campania omului. Nu exista. M-a tot batut la cap, vino, dom'le, maine dupa-masa la statuia Libertatii, a chemat lumea acolo de vreo saptamana, a zis ca atunci se va hotari daca merge mai departe cu cei care-l vor sau isi vede de trebile lui. Hai sa-l auzim si noi.
M-am dus, ce-aveam de pierdut? Vedeam si eu unul destul de nebun sa creada ca schimba ceva. M-am dus fara uniforma.
Se stransese o mana de oameni, fumau, mancau seminte, cate unu' tragea o dusca, se foiau, se ciorovaiau pe ce auzise fiecare si pe ce credeau ca intelesesera, faceau planuri, cum ar face el dac-ar fi in locul cutare sau in locul cutare si, mama, ce i-ar da de-a berbeleacul p-ala sau p-alalalt! Toti erau candidati.
- Nu te mai da, bre, asa grozav, ca-i doar vorba de mata!
- Hai sictir!
Trecuse cam demultisor ora la care omul trebuia sa vorbeasca, lumea-si pierdea incet-incet rabdarea, unii-l faceau neserios, mincinos, vorbe-n vant, nesimtit.
- V-am zis io ca-i tot o branza! E ca ailalti, te trage-n piept sa sa-ncapatuiasca el. Ne-a pus sa ne strangem ca prostii, sa-si raza de noi!
- De unde stii, nene? Poate o fi avut omul o treaba!
- Mai treaba ca asta nu se poate!
Atunci a aparut, nu stiu pe unde venise. S-a urcat pe treptele statuii si murmurele s-au linistit, mai sopocaia cate unul nerabdator ca nu-ncepe odata. Omul a facut un semn si langa el a urcat o femeie foarte tanara. Doamne, cat era de frumoasa! Avea bratele si capul bandajate si rochia ii era patata de sange. Au izbucnit murmure de alt fel.
- Asta nu vreau sa se mai intample! a spus omul cu vocea lui puternica.
Din cateva vorbe am aflat ca tanara femeie era fiica-sa, studenta la drept, sau cam asa ceva, venise sa-l ajute in campanie. Cineva o batuse bine, un grup de barbati mascati, o umplusera de sange, fara sa-i rupa oasele, fara s-o taie, vin acum de la spital, nu e nimic foarte grav, trece repede. Dar au vrut s-o sperie, sa fie un avertisment, ce se poate intampla daca tat-su o sa tot vrea sa ajunga imparat. Asa i-au spus. Nu stie cine sunt agresorii. Puteau fi interlopi speriati de discursul lui, puteau fi platiti de contracandidatii sai, dar refuza sa creada ca partidele politice ar fi capabile sa recurga la tactici dintr-astea abjecte. Omul insa avea un mesaj de transmis, se sfatuise cu fiica-sa si ce avea sa ne spuna era fara intoarcere.
Avusese de gand sa se retraga, pentru ca nu vazuse entuziasm pentru programul lui. Dar acum era hotarat sa mearga pan-la capat, orice i s-ar intampla lui si orice i s-ar intampla fiicei lui. Trebuie sa lupte cu sistemul. Cere protectie din partea politiei. Daca o va primi, va fi bine. Daca n-o va primi, va fi iarasi bine, el va merge mai departe. Cineva va raspunde. Asa cum cineva trebuie sa faca ordine in orasul asta, cu orice pret. Sau macar sa incerce sa faca ordine. Daca cine vrea ca lucrurile sa nu se schimbe e atat de prost incat sa-l omoare, sa-i rupa picioarele, sa-l schilodeasca, sa-l bage in spital, n-are decat, o sa faca din el un martir, iar el o sa castige si-n felul asta.
Lumea-l ovationa. Se stransesera tot mai multi, ca la urs, cine nu fusese de la inceput voia neaparat sa stie cine vorbeste, apoi cine-a batut-o pe fata, a si violat-o? a si violat-o? se interesa cate-un nepoftit, vezi-ti, nene, de drumul matale, ai vrea acuma sa-ti puna si film porno? Cine n-auzea, ruga pe cei cu urechea fina sa le spuna si lor, da' bine-i mai zice, dom'le, io cu asta merg, parca-i altfel, da la ce partid e?
Nici nu-l mai ascultam pe barbat, eram surprins de cat de repede si de cat de multi treceau de partea lui, gata sa mearga pa-na-n panzele albe, daca omul nu ceda. Sunt sigur ca atunci s-a-ntors roata.
De-a doua zi i-a insotit tot timpul cate-un politist si pe el si pe fiica, au aparut afise cu mutra lui si cu sloganul "Ma votezi doar daca vrei sa se schimbe ceva", nimeni nu stia cine le facea, astea costa averi, n-avea el bani. Unii spun ca le-ar fi platit un oarecare ale carui afaceri n-au avut vreodata de suferit, nici inainte, nici sub mandatul lui. Greu de zis. Unii spun c-ar fi primit s-o camaruta in care sa se adune el si oamenii lui, peste noapte mai multi, chipurile ca sediu de campanie, dar c-ar fi refuzat-o, nu cred nici macar c-ar fi primit-o, cine sa i-o dea?
Vorbea oamenilor tot pe strada si se adunau cata frunza. De multe ori erau printre ascultatori unii care-l injurau si-i strigau mascari, du-te dom'le si spune basmele astea la nepoti, altii-l lasau sa vorbeasca doar dupa ce erau scosi dintre randuri de cei care voiau sa auda, se pornea o harmalaie numai buna sa imprastii adunarea, politistii de pe margine asteptau mereu o scanteie care nu mai venea, vedeam cum ii mananca palmele sa arda cateva bastoane. Destui se strecurau printre oameni doar sa faca garagata, sa agite lumea, sa-l intrerupa, sa-l enerveze, poate-o iesi cu bataie si-l rad de pe lista candidatilor. Omul era de neclintit, ii lasa sa vocifereze, le raspundea calm sau le cerea ascultatorilor sa-i linisteasca ei pe provocatori. Si continua sa le spuna cum ar trebui sa scape orasul de lepre si interlopi.
A doua zi o lua de la capat si erau si mai multi, si dintr-o parte, si dintr-alta.
Pe usa blocului unde locuia au fost scrise mascari, iar pe usa apartamentului i-au fost scrise amenintari cu moartea. Nu se stie cine le-a facut si nu s-a deschis nici o ancheta, erau chestiuni minore.
Au aparut articole despre legaturile omului cu politia politica, in fostul regim, dar toata lumea a izbucnit a ras in hohote, toti stiau ca facuse puscarie dupa ce semnase un protest sindical. Sustinatorii lui au jubilat: ia, te uita, dom'le, se sperie de om!
Fluturasi cu amenintari, propuneri indecente si planuri aiurea pe care chipurile le-ar fi facut candidatul erau aruncate dintr-un elicopter care survola orasul in fiecare zi la ora pranzului.
Oponentii uitau sa-si mai prezinte realizarile sau intentiile cand se intalneau cu alegatorii si nu vorbeau decat de viata de cosmar si dezastrul care-o sa ne cuprinda pe toti daca lumea se lasa prostita de aiurelile candidatului fara partid, fara sustinere, fara sediu, fara trecut politic, fara fonduri, fara iubire de oras, al carui nume nici nu trebuie pronuntat. Sustinatorii adusi cu bere, mici si bani aprobau in delir, asteptand nerabdatori festinul. De la o vreme, contracandidatii chiar nu-i mai pronuntau numele, de parca se temeau ca se molipsesc c-o boala rusinoasa.
De cateva ori a iesit cu bataie si s-a raspandit zvonul ca provocarea ar fi venit de la mardeiasii candidatului nenumit, fosti puscariasi eliberati inainte de termen, prin gratieri dubioase, adusi din alt judet si angajati in pripa. Politia n-a reusit sa prinda macar unul dintr-astia.
Au incercat s-o manjeasca si pe fata, raspandeau la mitinguri poze trase la xerox dintr-un film porno cu studenti, dar fetele care apareau in imagini nu numai ca nu semanau cu ea, erau atat de urate ca nu-ti mai venea nici sa vezi ce fac.
Tot timpul fata a fost langa el, dar n-a vorbit niciodata. Multi veneau si cascau gura la ea, nici n-auzeau ce spune tata-su, le straluceau ochii, Doamne, ce femeie frumoasa! De cateva ori m-am dus si eu. Pur si simplu s-o vad. Si p-orma au venit alegerile si i-a zdrobit pe toti. Seara a fost chef in multe case. De-a doua zi se asteptau sa curga lapte si miere. Multa prostie mai e pe lumea asta!
Din volumul in pregatire la Editura Cartea Romaneasca
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
